A COMANDA ȘI A EXECUTA

Napoleon Bonaparte oferea o petrecere cu ocazia acordării titlului de duce de Otranto imperturbabilului Joseph Fouché, temutul creator al serviciilor secrete și polițienești franceze. Voind să pună la încercare impasibilitatea acestuia, o chemă  pe cea care era la acel moment recenta sa soție, Maria Luisa de Austria, și îi spuse:

– Ascultă, Fouché, nu dumneata ai fost unul dintre cei care au votat în favoarea pedepsei cu moartea împotriva lui Ludovic al XVI-lea, unchi al, acum, soției mele și împărăteasă a dumitale? Iar implacabilul Fouché, la fel de imperturbabil ca întotdeauna, îi spuse cu glas blând, dar deslușit:

– Da, Maiestate: amintiți-vă că acela a fost primul ordin al dumneavoastră pe care l-am împlinit și primul serviciu pe care vi l-am făcut…

Cine este mai vinovat: cel care plănuiește și comandă sau cel care execută ceea ce i se comandă? Este foarte frecvent ca cine plănuiește și comandă – adevăratul responsabil – să descarce apoi responsabilitatea pe umerii celui care a executat ceea ce el plănuise.

Suntem responsabili de faptele noastre, însă, într-un fel, suntem responsabili și de faptele acelora pe care i-am putea ajuta să facă binele, în loc de a face răul. Omisiunile noastre s-ar putea transforma într-o responsabilitate extraordinară.