Dacă mergem la marile magazine din orașele noastre, în timpul Crăciunului sau al Anului Nou, ne întâlnim cu diferiți oameni, de toate vârstele, preocupați de cumpărături. Nu se salută; sunt ca niște străini.

Brațele lor sunt obosite de atâtea pachete. Dacă au cu ei copii, trebuie să-și ascută auzul, ca să nu-i piardă. Sunt agitați din cauza multelor lucruri pe care trebuie să le cumpere, a mulților prieteni pe care trebuie să-i viziteze și a mulților cunoscuți pe care trebuie să-i felicite… Primul lor cadou de Moș Crăciun este marele efort pe care îl fac.

Pentru acest motiv, o femeie – ar putea la fel de bine să fie un bărbat – se întreba indignată:

– Cine o fi inventat Crăciunul? Ar trebui să fie împușcat. 

Cineva care se afla în spatele ei îi răspunse:

– Au făcut-o deja.

 

Din dragoste față de om, Dumnezeu se face om. Oamenii nu doar că nu-l acceptă, ba chiar îl răstignesc: „A venit la ai săi, dar ai săi nu l-au primit” (In 1,11).

Iar astăzi, mai mult decât să celebrăm Crăciunul, îl complicăm. Ne încurcăm în multe treburi, poate tocmai ca să nu ne gândim la esențial: dragostea pe care Dumnezeu o are față de noi.

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2013