În timpul unei recepții diplomatice la Paris, unde se afla ca nunțiu cardinalul Roncalli, cel care, mai târziu, avea să fie Papa Ioan al XXIII-lea, s-a întâmplat să fie prezent și șeful comunist francez Monsieur Thorez, și mai obez decât cardinalul.

Stând de vorbă cu el, Roncalli îi spuse cu abilitatea și farmecul care îl caracterizau:

– Uitați-vă, domnule Thorez, chiar dacă știu că vă va deranja, nu-mi rămâne decât să vă spun un lucru.

Mirat, comunistul îl întrebă despre ce era vorba, iar cardinalul răspunse:

– Dumneavoastră și cu mine aparținem aceluiași partid.

Vru să știe la care partid se referea, iar viitorul papă, surâzând, îi spuse:

– La cel al grașilor, dragă prietene, la cel al grașilor!

De aici avea să ia naștere o mare prietenie între cei doi.

 

Nu e greu să aflăm în orice persoană cu care ne întâlnim vreun anumit punct de legătură. E de ajuns să vrem să-l vedem. Avem înclinația de a ne opri mai mult la ceea ce ne separă decât la ceea ce ne unește. A ne îngriji de ceea ce ne unește stimulează comuniunea și prietenia. A ne fixa atenția pe ce ne separă mărește diviziunea și discordia.

Noi, creștinii, nu putem – și nu trebuie – să trecem prin lume văzând doar dușmani. Trebuie să fim semănători de pace, de armonie și de bucurie. Merită!

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2013