A DA MĂRTURIE DESPRE ISUS ȘI DESPRE ÎMPĂRĂȚIA LUI DUMNEZEU
LECTURA I
L-aţi primit pe Duhul Sfânt când aţi venit la credinţă?
Citire din Faptele Apostolilor 19,1-8
În timp ce Apolo era la Corint, Paul, după ce a străbătut regiunile nordice, a coborât la Efes. Acolo a găsit câţiva discipoli 2 şi le-a spus: “L-aţi primit pe Duhul Sfânt când aţi crezut?” Dar ei au răspuns: “Nici n-am auzit că este Duh Sfânt”. 3 El le-a zis: “Atunci ce fel de botez aţi primit?” Ei au răspuns: “Botezul lui Ioan”. 4 Paul le-a zis: “Ioan a botezat cu botezul convertirii, spunând poporului să creadă în cel care vine, adică în Isus”. 5 Când au auzit ei, au primit Botezul în numele Domnului Isus. 6 Iar când Paul şi-a pus mâinile peste ei, Duhul Sfânt a coborât asupra lor, iar ei vorbeau în limbi şi profeţeau. 7 Erau cu toţii cam doisprezece bărbaţi. 8 El a intrat în sinagogă şi a vorbit cu îndrăzneală timp de trei luni, discutând cu ei şi convingându-i despre cele referitoare la împărăţia lui Dumnezeu.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 67(68),2-3.4-5ac.6-7ab (R.: 33a)
R.: Domnii ale pământului, cântaţi-i lui Dumnezeu!
sau:
Aleluia.
2 Dumnezeu se ridică, duşmanii lui se risipesc
şi cei care-l urăsc fug dinaintea feţei lui.
3 Cum se risipeşte fumul, aşa îi risipeşti,
cum se topeşte ceara în faţa focului,
aşa pier cei răi din faţa lui Dumnezeu. R.
4 Cei drepţi se bucură şi tresaltă de bucurie
în faţa lui Dumnezeu,
exultă în tresăltări de bucurie.
5ac Cântaţi-i lui Dumnezeu, cântaţi psalmi numelui său,
numele său este Domnul. R.
6 Dumnezeu este tatăl orfanilor, apărătorul văduvelor,
el, care locuieşte în lăcaşul său cel sfânt.
7ab Dumnezeu dă o casă celor părăsiţi,
el îi face pe prizonieri să iasă pe poarta libertăţii. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Col 3,1
(Aleluia) Dacă aţi înviat împreună cu Cristos, căutaţi cele de sus, unde Cristos şade la dreapta lui Dumnezeu! (Aleluia)
EVANGHELIA
Curaj, eu am învins lumea.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 16,29-33
În acel timp, discipolii i-au zis lui Isus: “Iată, acum ne vorbeşti deschis şi nu spui nicio asemănare! 30 Acum ştim că ştii toate şi nu ai nevoie să te întrebe cineva. De aceea, credem că ai ieşit de la Dumnezeu”. 31 Isus le-a răspuns: “Acum credeţi? 32 Iată, vine ceasul – ba a şi venit – când veţi fi împrăştiaţi fiecare la ale sale şi mă veţi lăsa singur; dar nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu mine. 33 V-am spus acestea ca să aveţi pace în mine. În lume veţi avea necazuri; însă curaj, eu am învins lumea!”
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, Fiul tău a învins lumea și aceasta mă umple de speranță, încredere și curaj. De fiecare dată când constat răul din viața mea, îndeamnă-mă să renunț la păcat și să caut să regăsesc puterea de a te iubi.
Credința în dumnezeirea lui Isus
Prin cuvântul său și prin faptele sale mărețe, Isus îi determină pe discipolii săi să creadă în el. Ucenicii remarcă faptul că Isus cunoaște toate lucrurile, că Isus este atotcunoscător. Este o mărturisire a divinității sale deoarece atotcunoașterea este proprie doar lui Dumnezeu. În același timp, credința discipolilor în divinitatea lui Isus urmează să fie pusă la încercare. În doar câteva ore, în Grădina Ghetsimani, ei vor fi cuprinși de teamă, se vor împrăștia și îl vor lăsa pe Isus singur. Frica și lipsa de credință pe care le experimentează în acea noapte contrastează puternic cu dimineața Rusaliilor, când sunt întăriți și încurajați de Duhul Sfânt să propovăduiască Vestea cea Bună la toate popoarele. Antifona de intrare de astăzi surprinde acest adevăr: „Veți primi puterea Duhului Sfânt care va veni peste voi și îmi veți fi martori până la marginile pământului, aleluia!”.
Mărturisitori ai lui Isus
O formă de manifestare a mandatului ucenicilor de a da mărturie despre Isus până la marginile pământului apare în prima lectură. Paul se află acum în cea de-a treia călătorie misionară. A călătorit prin Galația și a vizitat pentru a treia oară bisericile de acolo. El se îndreaptă spre coastă, spre Efes, unde Apolo a predicat despre Isus. Apolo era un om elocvent, bine versat în Scriptură, dar era familiarizat doar cu botezul pocăinței al lui Ioan. Aquila și Priscila, un cuplu căsătorit care au devenit colaboratori ai lui Paul, l-au instruit pe Apolo și i-au expus mai exact Calea creștină. După aceasta, Apolo a părăsit Efesul și s-a îndreptat spre Corint, către o Biserică fondată de Paul în a doua sa călătorie misionară. Acolo Apolo îi va ajuta pe credincioși și îi va confunda public pe iudei, arătând prin Scripturi că Isus este Cristosul. Când Paul ajunge la Efes, se interesează dacă adepții au primit sau nu Duhul Sfânt. Se pare că aceștia primiseră doar botezul lui Ioan. Ioan Botezătorul nu era Mesia sau Profetul. El a fost mesagerul care a pregătit calea pentru venirea Domnului. El a fost vocea din pustiu care a pregătit calea pentru Cuvântul lui Dumnezeu. Ioan Botezătorul a fost profet asemenea lui Ilie care a pregătit calea pentru Isus, profet, asemenea lui Moise. Ioan a fost cavalerul de onoare al Mirelui care s-a bucurat când Mirele s-a arătat înaintea lui; el a fost copilul care a tresăltat de bucurie la prezența lui Dumnezeu. Tot ceea ce a făcut Ioan a fost să pregătească poporul pentru venirea, apariția lui Isus-Mesia. Prin urmare, botezul de pocăință al lui Ioan a fost doar o pregătire pentru Botezul pe care Isus avea să-l ofere prin moartea și învierea sa. Botezul lui Isus curăță și sfințește cu adevărat. Paul nu doar că îi botează pe cei doisprezece bărbați din Efes în numele lui Isus, dar, de asemenea, îi confirmă cu Duhul Sfânt, prin impunerea mâinile asupra lor. Cei doisprezece bărbați primesc Duhul Sfânt și încep să vorbească în limbi și să profețească. Este ca o altă sărbătoare a Rusaliilor.
Misterul Împărăției lui Dumnezeu
Paul a petrecut trei luni vorbind în sinagogă despre Împărăția lui Dumnezeu (Fap 19,8). Această Împărăție era cea promisă în Vechiul Testament și împlinită în Isus Cristos. Isus și-a început predica cu Împărăția lui Dumnezeu și și-a încheiat predica după înviere cu Împărăția lui Dumnezeu. De-a lungul activității sale publice, Isus a anunțat că Împărăția era aproape și era prezentă printre ei. El i-a invitat pe păcătoși la masa Împărăției și i-a invitat la acea convertire fără de care nu se poate intra în Împărăție (Catehismul Bisericii Catolice, 545). Pentru a dobândi Împărăția, trebuie să oferi totul; pentru a intra în Împărăție, trebuie să devii un ucenic al lui Cristos (Catehismul Bisericii Catolice, 546). Faptele și semnele puternice ale lui Isus manifestă faptul că Împărăția este prezentă în el (Catehismul Bisericii Catolice, 547). Momentul culminant s-a petrecut în timpul Paștelui, în misterul pascal și în zilele premergătoare Rusaliilor. Și astfel, putem spune că Împărăția a fost inaugurată la Cina cea de Taină (Catehismul Bisericii Catolice, 2816) și stabilită definitiv pe Cruce (Catehismul Bisericii Catolice, 550), prin Învierea sa (Catehismul Bisericii Catolice, 542) și Înălțarea sa (Catehismul Bisericii Catolice, 664). Sub acțiunea Duhului Sfânt și cu colaboratorii apostolilor, această Împărăție se va dezvolta în istorie până la sfârșitul veacurilor (Ioan Paul al II-lea, 22 noiembrie 1989). La sfârșitul timpurilor, Împărăția lui Dumnezeu se va manifesta în plinătatea ei și cei drepți vor domni pentru totdeauna cu Cristos (Catehismul Bisericii Catolice, 1042). Aceasta este Împărăția pentru care ne rugăm în rugăciunea Tatăl Nostru (Catehismul Bisericii Catolice 6, 10). Este o Împărăție a păcii, a bucuriei și a dreptății (Rom 14,17). Este o Împărăție a păcii, a bucuriei și a dreptății (Rom 14,17), plină de Duhul Sfânt, care dăruiește celor care acceptă domnia lui Dumnezeu dragoste, bucurie, pace, răbdare, bunătate, bunătate, credincioșie, blândețe și stăpânire de sine (Gal 5,22-23). Venirea Împărăției lui Dumnezeu este lucrarea Duhului Sfânt, care desăvârșește lucrarea Domnului pe pământ și ne aduce plinătatea harului (Catehismul Bisericii Catolice, 2818). Dacă ne lăsăm călăuziți de Duhul Sfânt, vom moșteni Împărăția lui Dumnezeu (Gal 5,21).
Doamne Isuse, tu ai proclamat misterul Împărăției prin cuvânt și faptă. Mă inviți să domnesc cu tine și să fiu membru al Împărăției tale cerești. Mă rog ca Împărăția să se dezvolte și prin mine și să-mi transforme viața.
Cum poate Cristos să domnească mai deplin în mine și în viața mea?
Este viața mea plină de roadele Duhului, precum dragoste, bucurie, pace, răbdare, bunătate, bunătate, credincioșie, blândețe și stăpânire de sine? Dacă nu, de ce?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: