LECTURA I
Reînflăcărează darul lui Dumnezeu care este în tine prin impunerea mâinilor mele!
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Timotei 1,1-3.6-12
Paul, apostol al lui Cristos Isus prin voinţa lui Dumnezeu, după promisiunea vieţii care este în Cristos Isus, 2 lui Timotei, copilul meu iubit: har, îndurare şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Cristos Isus Domnul nostru! 3 Aduc mulţumire lui Dumnezeu, căruia îi aduc cult cu o conştiinţă curată, ca şi strămoşii mei, când îmi aduc aminte de tine în rugăciunile mele fără încetare, noaptea şi ziua. 6 Din acest motiv îţi amintesc să reînflăcărezi darul lui Dumnezeu care este în tine prin impunerea mâinilor mele! 7 Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci Duhul tăriei, al iubirii şi al chibzuinţei. 8 Aşadar, nu te ruşina de mărturia Domnului nostru şi nici de mine, care mă aflu în lanţuri pentru el, ci suferă împreună cu mine pentru evanghelie, după puterea lui Dumnezeu, 9 cel care ne-a mântuit şi ne-a chemat cu o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci pentru planul său şi pentru harul pe care ni l-a dat în Cristos Isus mai înainte de începutul veacurilor, 10 dar care acum a fost descoperit prin arătarea Mântuitorului nostru Isus Cristos, care a nimicit moartea şi a făcut să strălucească viaţa şi nemurirea prin evanghelia 11 pentru care eu am fost pus predicator, apostol şi învăţător! 12 Din acest motiv pătimesc acestea, dar nu mă ruşinez pentru că ştiu în cine am crezut şi în cine mi-am pus încrederea şi sunt convins că el are puterea să păstreze depozitul până în ziua aceea.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 122(123),1-2a.2bcd (R.: cf. 1a)
R.: Ochii mei, Doamne, sunt îndreptaţi spre tine.

1 Către tine îmi ridic ochii,
către tine, care locuieşti în ceruri.
2a Iată, ca ochii slujitorilor spre mâna stăpânilor. R.

2bcd Ca ochii slujitoarei spre mâna stăpânei sale,
aşa sunt ochii noştri îndreptaţi
spre Domnul Dumnezeul nostru,
până când ne va arăta îndurarea sa! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 11,25a.26a
(Aleluia) “Eu sunt învierea şi viaţa, spune Domnul. Oricine trăieşte şi crede în mine nu va muri în veci”. (Aleluia)

EVANGHELIA
El nu este Dumnezeul celor morţi, ci al celor vii.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 12,18-27
În acel timp, au venit la Isus saduceii, care spun că nu este înviere, şi îl întrebau, zicând: 19 “Învăţătorule, Moise a scris pentru noi: «dacă cineva are un frate care moare şi lasă în urmă soţia fără a avea copii, să o ia fratele lui ca soţie şi să ridice descendenţă fratelui său». 20 Erau deci şapte fraţi. Primul şi-a luat soţie şi, murind, nu a lăsat urmaşi. 21 Al doilea a luat-o şi a murit fără să lase urmaşi. Tot la fel al treilea. 22 Şi toţi cei şapte nu au lăsat urmaşi. După ei toţi, a murit şi femeia. 23 La înviere, când vor învia, căruia dintre ei îi va fi soţie? Căci toţi şapte au avut-o de soţie”. 24 Isus le-a zis: “Oare nu vă înşelaţi voi tocmai pentru că nu cunoaşteţi Scripturile şi nici puterea lui Dumnezeu? 25 Căci atunci când vor învia din morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii în ceruri. 26 Cât despre morţi, că vor învia, nu aţi citit în Cartea lui Moise, în textul despre rug, cum i-a spus Dumnezeu: «Eu sunt Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob»? 27 El nu este Dumnezeul celor morţi, ci al celor vii. Vă înşelaţi amarnic”.

Cuvântul Domnului

Doamne Dumnezeule, cred în puterea Ta de a mă învia la o viață nouă. Am început deja să trăiesc pentru viața veșnică prin Botez. Învață-mă ca în fiecare zi să mă bucur tot mai mult de viața Ta, viața Fiului tău și viața Duhului Sfânt.

Saduceii și a doua punere la încercare

În Evanghelia după Sfântul Marcu, Isus își manifestă autoritatea de Fiu al lui David și de Nou Solomon. El dă dovadă de înțelepciune dumnezeiască și depășește fiecare dintre încercările lansate de autoritățile religioase. Ieri, fariseii și irodienii i-au adresat o întrebare dificilă cu privire la autoritatea politică, pământească. Astăzi, saduceii îi adresează lui Isus o întrebare cu privire la căsătorie și la viața veșnică. „Saduceii erau o grupare de elită și puternică în cadrul iudaismului, formată din aristocrația preoțească și susținătorii lor. … Ei aveau viziuni religioase prin care acceptau doar Tora (nu și Profeții sau Psalmii) ca Scriptură sacră și respingeau tradițiile care apăruseră mai recent în iudaism, cum ar fi credința despre îngeri, spirite și învierea din morți (vezi Fap 23,6-10)” (Healy, The Gospel of Mark, 243).

Înțelegerea puterii lui Dumnezeu și a Scripturilor

Pe de o parte, Isus le spune saduceilor că negarea de către ei a învierii din morți arată că nu înțeleg puterea lui Dumnezeu. Ei nu înțeleg că Dumnezeu are puterea de a-i readuce pe cei morți la viață și de a transforma propria noastră existență. Saduceii credeau că cei care susțin că există viață după moarte cred că aceasta reprezintă o continuare a vieții pământești. Isus îi învață că viața de după moarte va fi diferită. Noi nu vom deveni îngeri, deoarece îngerii sunt spirite pure și nu au trupuri, ci vom fi asemenea îngerilor și ne vom bucura de o existență glorioasă și veșnică. „Prin acest răspuns, Isus afirmă mai multe aspecte negate de saducei: viața după moarte, învierea trupească și existența îngerilor” (Healy, The Gospel of Mark, 244). Pe de altă parte, saduceii, negând viața de după moarte, arată că nu înțeleg Scripturile. Deși Isus ar fi putut cita pasaje din Cartea Înțelepciunii sau a Macabeilor care vorbesc despre viața de după moarte, consimte la faptul că saduceii acceptă doar Tora (primele cinci cărți ale Bibliei) și demonstrează existența vieții de după moarte citând din Cartea Exodului. Isus subliniază că atunci când Dumnezeu se revelează lui Moise și îi dezvăluie numele său, el manifestă că este Dumnezeul lui Abraham, Isaac și Iacob. Acest lucru înseamnă că cei trei patriarhi ai lui Israel continuă să aibă o relație cu Dumnezeu chiar și după moartea lor. Domnul este Dumnezeul celor vii și dăruiește viață veșnică celor aleși.

Ultima dorință și Testamentul lui Paul

Prima lectură este luată din A doua Scrisoare a lui Paul către Timotei. Paul se află în închisoare și scrie un mesaj de rămas bun celui mai apropiat și iubit discipol al său, Timotei. Se poate remarca această ultimă dorință și testament. Este potrivit să citim această scrisoare împreună cu Evanghelia după Sfântul Marcu, (capitolul 12), deoarece Isus își pregătește și el discipolii înaintea trecerii lui din această viață. Scrisoarea „constituie o relatare emoționantă a modului în care Paul, asemenea unui alergător care trece linia de sosire, ajunge la finalul carierei sale apostolice, așteptând primirea coroanei martiriului (2Tim 4,6-9). Tânărului Timotei, instruit de apostol timp de mai bine de 15 ani, i se cere acum să preia mantia mentorului său și să-i continue slujirea de predicare. Cu moartea la ușă, Paul se grăbește să trimită o scrisoare plină de înțelepciune părintească și de avertismente pentru a-l pregăti pe Timotei pentru luptele care îl așteaptă” (Ignatius Catholic Study Bible: New Testament, 395). Paul îi amintește lui Timotei de cele două haruri pe care le-a primit. În primul rând, Timotei a primit harul (darul) slujirii preoțești prin impunerea mâinilor (2Tim 1,6). În al doilea rând, Timotei a primit harul mântuirii care ne ajută să devenim sfinți (2Tim 1,9).

Doamne Isuse, nu vreau să fiu dus în eroare asemeni saduceilor. Demască minciunile diavolului care mă pune la încercare. Corectează-mi gândirea. Dăruiește-mi o adevărată convertire a inimii. Vreau să gândesc asemenea ție și să văd lumea prin ochii tăi.

Dacă ar fi să scrieți o scrisoare, o ultimă dorință, un testament, soțului și familiei dumneavoastră, ce ați scrie?

Ce ai învățat în întreaga ta viață și ai vrea să transmiți și altora?

Ce schimbări ar trebui să faci pentru a trăi o viață mai bună și pentru a oferi un exemplu bun?

Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:

www.epriest.com 

Urmăriți și: