A FACE BINE SAU A FACE RĂU?
Este permis sâmbăta să salvezi o viaţă sau să o pierzi?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 3,1-6
În acel timp, Isus a intrat din nou în sinagogă. Acolo era un om care avea mâna paralizată. 2 Şi îl urmăreau dacă îl va vindeca în zi de sâmbătă ca să-l poată acuza. 3 El i-a spus omului cu mâna paralizată: “Ridică-te în mijloc!” 4 Apoi le-a spus: “Este permis sâmbăta să faci bine sau să faci rău, să salvezi o viaţă sau să o pierzi?” Dar ei tăceau. 5 Atunci, privindu-i cu mânie de jur împrejur, întristat din cauza împietririi inimii lor, i-a spus omului: “Întinde-ţi mâna!” El a întins-o şi mâna lui s-a vindecat. 6 Atunci fariseii, ieşind îndată, au ţinut sfat cu irodienii împotriva lui ca să-l dea la moarte.
Cuvântul Domnului
Doamne, cred în Tine. Îți mulțumesc pentru darul credinței, mai prețios decât viața mea. Sper în Tine. Fie ca apele întunecate ale îndoielii să nu străpungă niciodată digul speranței mele. Te iubesc. Vreau să te las să mă purifici, pentru ca dragostea mea față de tine să fie mai arzătoare și mai profundă. Doamne, ajută-mă să dau mărturie despre tine chiar și în împrejurări potrivnice.
Îl urmăreau
La începutul activității sale publice, Cristos întâmpină deja opoziția acerbă a fariseilor. După ce i-a redus la tăcere într-un lan de grâu, Cristos întră cu mult curaj în sinagogă pentru a-i confrunta din nou. Acolo, fariseii ocupând primele locuri de onoare, îi urmăreau fiecare mișcare, sperând că va vindeca pe cineva, în contradicție cu legile Sabatului, pentru ca ei să îl poată acuza. Fariseii au procedat corect în privința unui lucru. Au făcut bine că L-au urmărit îndeaproape pe Cristos… Măcar dacă ar fi făcut-o și cu dispoziția sufletească necesară: să învețe de la El și să-L slăvească pe Dumnezeu pentru minunile pe care le săvârșea prin Cristos.
Cât de atent Îl „studiem” pe Cristos ? Cât de ușor percepem intervențiile Sale în situațiile concrete de fiecare zi? Cât de des Îl preamărim pe Dumnezeu pentru lucrurile minunate pe care Cristos le săvârșește și dorește pe mai departe să le înfăptuiască în noi?
Să faci bine sau să faci rău
Cristos îi obligă pe farisei să reacționeze. Cu mult curaj, el îl cheamă înainte pe omul cu mâna paralizată, astfel încât nimeni să nu pună la îndoială ceea ce urma să facă. Apoi îi pune pe potrivnicii săi într-o dilemă cu două întrebări clare. Prima: „Este permis sâmbăta să faci bine sau să faci rău”. „Fariseii sunt obligați să recunoască faptul că este legal să faci binele și că este un lucru bun ceea ce Isus și-a propus să facă. Ei sunt obligați să nege că este legal să faci răul; și, totuși, cu siguranță este un lucru rău să lași un om în mizerie atunci când este posibil să-l ajuți”. (William Barclay, The Gospel of Mark, pp. 68-69) Apoi, Cristos pune a doua întrebare: „(Este permis) … să salvezi o viaţă sau să o pierzi?”. „Aici El pune în evidență tocmai acest lucru. El se implică pentru a salva viața acestui om nefericit; ei se gândesc la metode de a-l ucide pe Cristos. Oricum am analiza situația, este cu siguranță un lucru mai bun să te gândești să ajuți un om decât să te gândești să ucizi un om. Nu e de mirare că nu au avut nimic de spus!” (Ibid.)
Întristat din cauza împietririi inimii lor
Rareori Evanghelia îl prezintă pe Cristos supărat. Aici, mâhnirea Lui este provocată de ipocrizia fariseilor și de împietrirea inimii lor. Ei se închid în fața mesajului Său salvator. Ce se întâmplă atunci când cineva își închide definitiv inima față de Cristos? Fariseii, apărătorii legii și ai tradițiilor iudaice, erau dușmani înverșunați ai irodienilor, care colaborau cu regele Irod și cu romanii. Totuși, fragmentul evanghelic relatează faptul înfiorător că aceștia și-au unit forțele pentru a complota să-l ucidă pe Isus. Ei sunt uniți nu de forța intrinsecă a bunătății, ci de puterea malignă a răului.
Oare nu fac uneori mici concesii ipocriziei, invidiei sau chiar urii? Acestea ar putea să-mi împietrească încet inima față de Cristos. Sunt dispus să fiu curajos asemenea lui Cristos și să îndur chiar și o opoziție acerbă de dragul Evangheliei?
Îți mulțumesc, Doamne, pentru bunătatea și curajul Tău. Cât de neînsemnat mă simt atunci când mă compar cu tine în Evanghelie. Ce distanță infinită ne desparte! Îți mulțumesc că m-ai chemat – cu toate slăbiciunile, păcatele și limitele mele – să fiu apostolul tău. Ajută-mă să nu fac niciodată loc răului din inima mea, ci să cresc în bunătatea inimii pentru a fi mai mult asemănător ție.
Astăzi voi face o faptă bună pentru cineva, chiar dacă este dificil, pentru a da astfel mărturie despre Cristos.
Material pregătit după a traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: