A FACE LUMINĂ

A fost odată, acum sute de ani, într-un oraș din Orient, un om care, într-o noapte, mergea pe străzile întunecoase purtând cu sine o lampă de ulei aprinsă. Orașul era foarte întunecat în nopțile fără Lună, precum acea noapte.

La un moment dat, se întâlni cu un prieten. Prietenul îl privi și, dintr-o dată, îl recunoscu. Își dădu seama că era Guno, orbul orașului. Atunci îi spuse:

– Ce faci, Guno, cu o lampă în mână, dacă ești orb? 

Orbul îi răspunse:

 – Eu nu port lampa ca să văd drumul. Eu știu din memorie străzile. Port lumina pentru ca alții să vadă drumul lor atunci când mă văd pe mine…

Prețioasă ocupație: a face lumină, a lumina. Astăzi există mult întuneric și sunt oameni care profită de acest întuneric pentru a-l face și mai dens. Pentru aceasta e nevoie de oameni cu lumină – doctrină clară – care să-i orienteze pe ceilalți.

Sfântul Petru le spunea primilor creștini să știe să fie gata oricând să dea răspuns potrivit despre speranța lor: „[Fiți] gata oricând să dați răspuns oricui vă cere cont de speranța voastră” (1Pt 3,15), Astăzi, această datorie este imperioasă, Pe lângă aceasta, este o misiune clară din partea lui Isus: „Voi sunteți lumina lumii” (In 5,13).

Paul Claudel, după convertirea sa, le spunea creștinilor cu care conviețuise mulți ani, fără să-l fi ajutat: „Voi, cei care aveți lumina, ce ați făcut cu ea?”.

Cineva dintre cei care se află lângă noi ar putea să ne spună același lucru?