A FI ÎN PACE CU PREASFÂNTA FECIOARĂ

Foarte aproape de Pancorvo exista o capeluță închinată preasfintei Fecioare. Trecătorii obișnuiau să arunce bani înăuntru. 

Exista și un cerșetor care, cu un baston al cărui capăt era uns cu smoală, scotea monedele de care avea nevoie. Scria totul într-un carnețel, iar când avea bani, venea la capeluță și îi înapoia preasfintei Fecioare ceea ce-i luase cu împrumut. În conturile carnețelului său scria: „Îi datorez 100 de pesetas preasfintei Fecioare” sau „îi datorez 25 de pesetas preasfintei Fecioare”…

Într-o zi, l-au găsit mort pe bietul om. Când l-au căutat de documente, au dat peste acel carnețel. Ultimul înscris spunea: „Astăzi am făcut pace cu preasfânta Fecioară”.

„Astăzi am făcut pace cu preasfânta Fecioară”. Cerșetorul recupera „starea de pace” înapoind ceea ce îi aparținea preasfintei Fecioare. Nouă nici măcar aceasta nu ni se cere. Ca Mamă, așteaptă doar să-i cerem iertare în mod sincer. Ce fericire să poți spune la sfârșit „astăzi sunt în pace cu preasfânta Fecioară!” Ca să o poți spune la incertul moment final, trebuie să o poți spune zilnic, în fiecare zi. Eu astăzi sunt chit cu preasfânta Fecioară?