A FUGI DE ISPITĂ
18 APRILIE
Se povestește despre Oscar Wilde că se plimba într-o zi liniștit pe stradă, când un prieten, care se întâlni cu el, îl întrebă:
– Unde mergi?
– Fug de ispită – răspunse.
– Așa de încet?
– Păi, vreau să mă ajungă din urmă.
De multe ori acesta este felul nostru de a fugi de ispită: mai degrabă pare că vrem „să ne ajungă din urmă”.
Cochetarea cu ispita este calea sigură spre căderea în ea. Atunci când cineva alunecă și începe să patineze, cel mai sigur este că va cădea în nas. De câte ori nu sfârșim prin a cădea pentru că am început fără a vrea, într-adevăr, să evităm căderea!
Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2014