A GREȘIT MORTUL

A murit un biet om, bețiv, hoinar și agresiv, care își maltrata soția și copiii. La înmormântare, preotul – care nu cunostea nimic despre mort – i-a invitat pe cei care erau de față să se roage pentru acel „om bun, muncitor cinstit, sot fidel și tată exemplar”.

Auzind acestea, văduva le spuse copiilor:

– Copii, să mergem! Am greșit mortul! Acest om despre care vorbește preotul nu este tatăl vostru.

Cel mai frecvent este să nu se vorbească rău despre mort. Însă aceasta nu trebuie să constituie nicio consolare.

Cred că preoții, cu destul de multă lejeritate, la înmormântări obișnuiesc să-i „plaseze” pe toți în cer.

Funcția preotului care va celebra înmormântarea noastră va fi aceea de a se ruga pentru noi. Este un mijlocitor, nu un judecător. Judecătorul este Dumnezeu. După cum spunea sfântul Paul: „Cine mă judecă este Domnul” (1Cor 4,4). Aprobarea sa este singura care contează.