A-I RĂSPUNDE LUI ISUS CU CREDINȚĂ
LECTURA I
Domnul este cu mine ca un luptător puternic.
Citire din cartea profetului Ieremia 20,10-13
Am auzit calomniile multora, groază de jur împrejur: “Învinuiţi-l şi-l vom învinui!” Toţi prietenii mei pândesc dacă mă clatin, poate va fi sedus şi vom putea să-l biruim şi ne vom lua răzbunarea faţă de el. 11 Domnul este cu mine ca un luptător puternic, de aceea, cei care mă urmăresc se vor poticni şi nu vor reuşi să mă biruie; se vor ruşina foarte mult pentru că nu vor avea succes, iar înjosirea lor nu va fi uitată niciodată. 12 Doamne Sabaot, tu care îl încerci pe cel drept, care observi rărunchii şi inima, fă-mă să văd răzbunarea ta împotriva lor, pentru că ţie ţi-am destăinuit cauza mea! 13 Cântaţi Domnului, lăudaţi-l pe Domnul! Căci el eliberează sufletul celui nevoiaş din mâna răufăcătorilor.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 17(18),2-3a.3bc-4.5-6.7 (R.: cf. 7)
R.: În strâmtorarea mea l-am chemat pe Domnul şi el mi-a auzit glasul.
2 Te iubesc, Doamne, tăria mea,
3a Doamne, stânca mea,
fortăreaţa mea şi eliberatorul meu. R.
3bc Dumnezeul meu, stânca mea,
în care mi-am căutat refugiu,
scutul meu, cornul mântuirii mele şi scăparea mea.
4 Îl invoc pe Domnul, cel vrednic de laudă,
şi sunt eliberat de duşmanii mei. R.
5 M-au împresurat legăturile morţii
şi m-au îngrozit râurile pieirii;
6 m-au înconjurat legăturile locuinţei morţilor
şi m-au întâmpinat laţurile morţii. R.
7 Dar, în strâmtorarea mea, l-am chemat pe Domnul
şi am strigat către Dumnezeul meu;
din lăcaşul lui, el mi-a auzit glasul
şi strigătul meu a ajuns până la urechea lui. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. In 6,63c.68c
Cuvintele tale, Doamne, sunt duh şi viaţă; tu ai cuvintele vieţii veşnice.
EVANGHELIA
Ei căutau din nou să-l prindă, dar el a scăpat din mâna lor.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 10,31-42
În acel timp, iudeii au luat iarăşi pietre, ca să-l bată cu ele. 32 Isus le-a zis: “V-am arătat multe lucruri bune de la Tatăl; pentru care faptă dintre ele vreţi să mă bateţi cu pietre?” 33 Iudeii i-au răspuns: “Nu pentru vreo lucrare bună aruncăm cu pietre în tine, ci pentru blasfemie şi pentru că tu, om fiind, te faci Dumnezeu”. 34 Isus le-a zis: “Oare nu este scris în Legea voastră: «Eu am zis: sunteţi dumnezei?» 35 Dacă i-a numit «dumnezei» pe cei către care a fost cuvântul lui Dumnezeu – şi Scriptura nu poate fi desfiinţată – 36 aceluia pe care Tatăl l-a sfinţit şi l-a trimis în lume voi îi spuneţi: «Spui blasfemii» pentru că am zis: «Sunt Fiul lui Dumnezeu»? 37 Dacă nu fac lucrările Tatălui meu, să nu credeţi în mine; 38 dar dacă le fac, chiar dacă nu credeţi în mine, credeţi în fapte, ca să ştiţi şi să recunoaşteţi că Tatăl este în mine şi eu în Tatăl!” 39 Ei căutau din nou să-l prindă, dar el a scăpat din mâna lor. 40 El a plecat iarăşi dincolo de Iordan, în locul unde botezase mai înainte Ioan, şi a rămas acolo. 41 Mulţi veneau la el şi spuneau: “Ioan n-a făcut niciun semn, însă tot ce a spus Ioan despre acesta era adevărat”. 42 Şi mulţi au crezut în el acolo.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, mi-ai oferit darul adopției dumnezeiești, un dar pe care nu îl merit. Dragostea ta față de mine este imensă. Ajută-mă să corespund acestei iubiri și să trăiesc ca un adevărat copil al tău.
Semnele lui Isus
Ca răspuns la încercarea lor de a-l ucide, Isus adresează mulțimii o întrebare legitimă: „V-am arătat multe lucruri bune de la Tatăl; pentru care faptă dintre ele vreţi să mă bateţi cu pietre?”. Ei răspund că nu faptele sale sunt problema. Cu toate acestea, afirmația că este Fiul lui Dumnezeu și, prin urmare, egal cu Dumnezeu a produs o mare problemă. Pentru ei, aceasta era blasfemie, care, conform Legii lui Moise, trebuia pedepsită prin lapidare (Lev 24,16). Condamnarea la moarte a lui Isus reprezintă o temă constantă în Evanghelia după Ioan. Uneori, aceste încercări urmează faptelor sau minunilor sale. Isus îl vindecă pe un paralitic în ziua de Sabat și citim: „Pentru aceasta, iudeii căutau şi mai mult ca să-l ucidă, căci nu numai că distrugea sâmbăta, ci spunea că Dumnezeu era Tatăl său, făcându-se egal cu Dumnezeu” (In 5,18). Isus înmulțește pâinile și, din nou, o dată în plus: „După aceasta, mulţi dintre discipolii lui au plecat şi nu mai mergeau după el. … Isus umbla prin Galiléea; nu voia să meargă în Iudéea, pentru că iudeii căutau să-l ucidă” (In 6,6;7,1). Mai marii preoți și fariseii au trimis soldați să-l aresteze pe Isus (In 7,32), dar nimeni nu a pus mâna pe el (In 7,44).
Încercări de a-l ucide pe Isus
Deoarece soldații și mulțimile erau impresionați de cuvintele și învățătura lui Isus, cărturarii și fariseii încercau să îl prindă în capcană, încercând să îl facă să se contrazică pe sine sau să îl contrazică pe Moise (In 8,6). Isus evită capcana lor și mărturisește deschis că este Fiul lui Dumnezeu (In 8,42). Reacția lor este de a încerca să-l ucidă cu pietre pe Isus: „Atunci ei au luat pietre ca să arunce în el. Dar el s-a ascuns şi a plecat din templu” (In 8,59). Episodul amintit în cadrul Evangheliei de astăzi se petrece în timpul sărbătorii Dedicării Templului, pe timp de iarnă, cu câteva luni înainte de ultimul Paște al lui Isus. Domnul Isus proclamă încă o dată că este Fiul lui Dumnezeu: „Faptele pe care le fac în numele Tatălui meu, acestea dau mărturie despre mine” (In 10,25); „Eu şi Tatăl una suntem” (In 10,30). Reacția este aceeași: „Iudeii au luat iarăşi pietre ca să-l bată cu ele” (In 10,31). Isus va scăpa de ei, căci nu venise încă ceasul său.
Minunile lui Isus și credința oamenilor
Este important să înțelegem relația dintre minunile lui Isus din Evanghelia după Sfântul Ioan și credință. Lucrările pe care le înfăptuiește Isus arată că este atotputernic. În primul rând, el are putere asupra lucrurilor materiale: el transformă apa în vin și înmulțește pâinile. În al doilea rând, el are putere asupra bolilor: îl vindecă de la distanță pe fiul funcționarului; îl vindecă pe paralitic; îi redă vederea unui orb din naștere. În al treilea rând, el are putere asupra morții: îl va învia pe Lazăr din morți. Acestea sunt gesturi și semne dumnezeiești care indică spre ceva anume. Aceste semne nu conduc prin ele însele la credință. Credința reprezintă un gest de libertate al omului. Semnele dau mărturie despre Isus, dar nu sunt demonstrații matematice. O altă piatră de hotar pe drumul spre credința în Isus îl reprezintă mărturia lui Ioan. Ioan nu a făcut semne ca Isus. El a predicat doar un botez al pocăinței și a pregătit calea pentru Mesia. Ioan a mărturisit că Isus este Lumina, Mielul, Mirele, plin de Duhul Sfânt și mai puternic decât Ioan însuși. A avea credință în Isus înseamnă să accepți adevărul că el este Fiul lui Dumnezeu.
Doamne Isuse, tu ești puternic în lucrările tale și mă inviți să cred în tine. Cred în tine și în cuvintele tale care îmi vestesc viața veșnică. Tu ești Salvatorul și Răscumpărătorul meu, ești Regele meu și Domnul meu, ești Viața mea și Învierea mea.
Suntem îndemnați și astăzi să ne reînnoim credința în Isus, care continuă să realizeze minuni în viața noastră și în viața Bisericii. Semnele și mărturiile ne indică direcția corectă și confirmă frământările din inimile noastre. Aceasta este o consecință a harului care ne îndeamnă la credința în Cristos, la speranța în promisiunea sa de viață veșnică și la iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele.
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: