Regelui Sigismund al Germaniei i se reproșa către anul 1414 faptul că, după ce a ținut în temniță un mare număr de dușmani, i-a lăsat în viată.

– Ascultați și veți înțelege: pentru fiecare dușman pe care îl iert, câștig un prieten și orice nou prieten pe care-l câștig este întotdeauna un dușman mai puțin.

 

A ierta este o afacere. În mod normal, se câștigă inima celui iertat și întotdeauna se înlătură o mare piatră de pe propria inimă.

Cu toate acestea, suntem potrivnici iertării micilor ofense pe care ni le-a adus cineva, sau pe care credem că ni le-a adus. Suntem înclinați mai degrabă să rememorăm vechi insulte. Aceasta constituie, pentru o inimă ranchiunoasă, un izvor de amărăciune.

Dumnezeu iartă întotdeauna: „până la șaptezeci de ori câte șapte”. Ce ar fi de mine și de tine dacă Dumnezeu ar fi atât de șovăielnic în a ierta, precum suntem noi? Ce bine ar fi dacă am învăța de la el!

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2013