A INTRA ÎN ODIHNA DOMNULUI
LECTURA I
Să ne grăbim deci să intrăm în odihna aceea!
Citire din Scrisoarea către Evrei 4,1-5.11
Fraţilor, să ne temem ca nu cumva, în timp ce rămâne promisiunea de a intra în odihna lui, vreunul dintre noi să creadă că este exclus! 2 Căci şi noi am primit vestea cea bună ca şi ei, dar cuvântul auzit nu le-a folosit, întrucât ei nu s-au unit prin credinţă cu cei care au ascultat. 3 De fapt, noi care am crezut intrăm în odihnă, aşa cum s-a zis: “Astfel am jurat în mânia mea: nu vor intra în odihna mea”, chiar dacă lucrările erau făcute de la întemeierea lumii. 4 Căci despre ziua a şaptea s-a spus undeva astfel: “Şi s-a odihnit Dumnezeu în ziua a şaptea de toate lucrările sale”. 5 Şi iarăşi, în acelaşi loc: “Nu vor intra în odihna mea”. 11 Să ne grăbim deci să intrăm în odihna aceea, ca să nu cadă nimeni în acelaşi exemplu de neascultare!
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 77(78),3 şi 4bc.6c-7.8 (R.: cf. 7c)
R.: Nu uitaţi niciodată, faptele minunate ale Domnului!
3 Ceea ce am auzit şi am cunoscut,
ceea ce ne-au povestit părinţii noştri
4bc vom vesti generaţiei viitoare laudele Domnului,
puterea şi faptele pe care el le-a făcut. R.
6c Când se vor ridica, ei vor povesti copiilor lor,
7 pentru ca aceştia să-şi pună încrederea în Dumnezeu,
să nu uite lucrările lui Dumnezeu
şi să păzească poruncile sale. R.
8 Să nu fie ca părinţii lor,
o generaţie neascultătoare şi răzvrătită;
o generaţie care avea o inimă nestatornică
şi al cărei duh nu i-a fost fidel lui Dumnezeu. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 7,16bc
(Aleluia) Un mare profet s-a ridicat printre noi şi Dumnezeu a vizitat poporul său. (Aleluia)
EVANGHELIA
Fiul Omului are puterea de a ierta păcatele pe pământ.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 2,1-12
Când Isus a intrat din nou în Cafarnaum, după câteva zile, s-a auzit că el este în casă. 2 Mulţi s-au adunat, aşa încât nu mai era loc nici înaintea uşii, iar el le vestea cuvântul. 3 Au venit la el aducând un paralizat purtat de patru bărbaţi. 4 Şi, neputând să-l aducă până la el din cauza mulţimii, au desfăcut acoperişul unde era el şi, după ce au făcut o deschizătură, au lăsat în jos targa pe care zăcea paralizatul. 5 Văzând Isus credinţa lor, i-a spus celui paralizat: “Fiule, îţi sunt iertate păcatele”. 6 Stăteau acolo unii cărturari care se întrebau în inimile lor: 7 “De ce vorbeşte acesta astfel? Spune blasfemie. Cine poate să ierte păcatele decât singur Dumnezeu?” 8 Îndată ce a cunoscut Isus în duhul său că ei se întreabă astfel în sine, le-a spus: “De ce vă întrebaţi astfel în inimile voastre? 9 Ce este mai uşor: a spune celui paralizat: «Păcatele îţi sunt iertate!», sau a spune: «Ridică-te, ia-ţi targa şi umblă!»? 10 Însă ca să ştiţi că Fiul Omului are puterea de a ierta păcatele pe pământ – i-a spus celui paralizat – 11 îţi spun: ridică-te, ia-ţi targa şi du-te la casa ta!” 12 El s-a ridicat şi îndată, luându-şi targa, a ieşit în faţa tuturor aşa încât toţi erau uimiţi şi-l glorificau pe Dumnezeu, spunând: “Niciodată nu am văzut aşa ceva”.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, ajută-mă să cunosc ce ai făcut prin trimiterea Fiului tău în lume. Nu permite să desconsider harul primit la Botez și să fiu indiferent față de comuniunea pe care o experimentez cu Tine prin intermediul Euharistiei.
Primul conflict
Capitolul al doilea din Evanghelia după Sfântul Marcu semnalează o schimbare în narațiune. Sunt introduși, ca să spunem așa, „băieții răi”. Primul capitol a relatat succes după succes. Isus a învățat, a vindecat și a exorcizat, iar oamenii i-au răspuns cu credință autorității și puterii sale. Astăzi, aflăm despre prima opoziție față de Isus și față de activitatea sa. Isus s-a întors la Cafarnaum, în casa lui Simon și a lui Andrei, după ce a călătorit prin toată Galileea, a predicat în sinagogi și a izgonit diavoli. Mulți s-au adunat în casa din Cafarnaum și în jurul ei pentru a asculta predica lui Isus. Patru oameni au adus un paralitic la Isus și au fost nevoiți să spargă acoperișul casei pentru a ajunge la Domnul. Văzând credința celor patru oameni, Isus răspunde mai întâi nu prin vindecarea paraliziei trupești, ci prin iertarea paraliziei spirituale provocată de păcat.
Autoritatea Fiului Omului
În loc să creadă în Isus precum cei patru bărbați, cărturarii încep imediat să gândească că Isus blasfemiază. Ei știu că numai Dumnezeu are puterea de a ierta păcatele. Și dacă Isus pretinde că poate face ceea ce numai Dumnezeu poate face, atunci El pretinde implicit că este Dumnezeu. Marcu ne lasă să înțelegem nu numai că Isus este dumnezeiesc datorită puterii sale asupra bolilor și diavolilor, ci și pentru că Isus cunoaște gândurile celor din jurul său. Numai Dumnezeu cunoaște inima omului, iar Isus manifestă aceeași cunoaștere. Isus săvârșește apoi miracolul vindecării pentru a arăta că are autoritatea dumnezeiască de a ierta păcatele. Atunci când Isus spune: „Păcatele îți sunt iertate”, aceasta nu este doar o simplă declarație sau o afirmație falsă. Dacă Isus poate ierta paralizia trupească, atunci este un semn că el poate ierta și paralizia spirituală și chiar să acorde această putere de a ierta păcatele apostolilor săi, succesorilor apostolilor și preoților, ca succesori ai apostolilor.
A intra în odihna Domnului
Scrisoarea către Evrei continuă să facă o paralelă între momentul Exodului și perspectiva noastră de creștini. Autorul notează că se menține promisiunea de a intra în odihna lui Dumnezeu. Oamenii din generația Exodului nu s-au bucurat de odihna fizică oferită de Țara Promisă. Chiar și atunci când au intrat în țară sub conducerea lui Iosua, tot au trebuit să se lupte cu popoarele păgâne care populau țara. Doar sub David, care a dus la bun sfârșit cucerirea Canaanului, și Solomon, care a construit Templul, poporul a cunoscut o împlinire parțială a bucuriei dată de odihna divină. Această perioadă de pace, însă, a fost de scurtă durată. Numai prin Isus – care este Noul Moise, Noul Iosua, Noul David și Noul Solomon – putem intra în odihna dumnezeiască. Realizăm acest lucru prin credință: „De fapt, noi care am crezut intrăm în odihnă” (Evr 4,3). Credința și ascultătarea iubitoare prin merg mână în mână. Poporul lui Israel a primit Vestea Bună a mântuirii, dar nu a intrat în odihna dumnezeiască „din cauza neascultării [lor]”. În aceste vremuri din urmă, suntem încurajați să ascultăm și să ținem cont de vocea lui Dumnezeu și să nu ne împietrim inimile. În cele din urmă, Iosua nu a putut oferi poporului odihna dumnezeiască promisă, și „rămâne o zi de odihnă pentru poporul lui Dumnezeu” (Evr 4,9). Noi putem, prin Isus, să ne bucurăm de odihnă, în special în Ziua Domnului, care constituie o participare și o anticipare a odihnei veșnice din Țara Promisă din ceruri.
Doamne Isuse, condu-mă în Țara Promisă din ceruri ca să pot gusta fructul din Pomului Vieții și să cunosc puterea purificatoare a milostivirii Tale. Oferă-mi o fărâmă din viața dumnezeiască și odihna pe care o făgăduiești.
Sunt cumva asemenea cărturarilor, care în loc să privească la binele pe care îl fac ceilalți, în mod constant critică și tind să caute întotdeauna ceea ce este negativ? Cum aș putea să-i imit pe cei patru bărbați care l-au adus pe paralitic la Isus, în ciuda obstacolelor? Cine sunt cei care suferă de paralizie spirituală din viața mea? Cum i-aș putea ajuta în cel mai bun mod?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: