O pereche adoptă un copil chinez și, imediat, se adresează celor de la Serviciul de Asigurări Sociale pentru a se înscrie la  un curs de chineză. Îi primește o asistentă socială și îi întreabă:

– Dumneavoastră de ce doriți să învățați chineza?

Iar perechea explică:

– Am adoptat un copil chinez și am vrea să-i înțelegem limba atunci când va începe să vorbească.

 

Limba maternă a micuțului va fi cea a mamei adoptive, nu cea a mamei biologice.

Ambientul pe care îl va respira va marca felul său de a vorbi, felul său de a gândi, felul său de a fi și de a se comporta în viață.

Cât de multe datorăm părinților noștri! În mare parte, ei determină viața noastră. O determină prin  ceea ce spun și, mai ales, prin ceea ce fac. 

Mulți părinți acordă destul de mult timp și efort pentru ca fiii lor să aibă o viață comodă și ușoară și acordă destul de puțin timp în a obține ca fiii lor să aibă o viață bună, utilă și care să merite: o viață așa cum vrea Dumnezeu.

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2013