A ÎNVĂȚA SĂ LUPȚI

Un om găsi o gogoașă de fluture și, într-o zi, văzu în ea o mică deschizătură. Se așeză și observă cum fluturele se lupta ore întregi pentru aforța trecerea trupului său prin acea gaura îngustă. După ce lupta ceva timp, părea că obosește și nu făcea niciun progres. Părea că fluturele deja luptase cât putu și-i era imposibil să mai continue.

Omul hotărî să-l ajute. Luă un foarfece și tăie restul gogoașei. Fluturele ieși cu ușurință. Avea trupul umflat și niște aripi mici și boțite.

Omul continuă să observe fluturele, pentru că se aștepta ca aripile sale să crească în orice moment, iar trupul său să-și revină. Dar nimic din toate acestea nu se întâmplă. De fapt, fluturele își petrecu restul zilelor sale târându-se cu trupul său umflat și cu aripile mici și boțite. Nu reuși să zboare niciodată.

În ajutorul său amabil și precipitat, omul nu înțelesese că acea gogoașă atât de sufocantă și efortul pe care fluturele trebuia să-l facă pentru a putea trece prin acea deschizătură atât de îngustă era modul natural de a forța ieșirea fluidelor din trupul său către aripi, pentru ca fluturele să fie capabil să zboare odată eliberat din gogoașă.

Uneori lupta este exact ceea ce ne trebuie în viața noastră. Dacă Dumnezeu ar permite ca noi să trăim fără obstacole, ar fi teribil pentru noi. Nu am fi atât de puternici cum ar trebui. Am fi fleșcăiți și inutili. Nu am reuși niciodată să zburăm.