A-L LĂSA PE DUMNEZEU SĂ SE REMARCE

Amintindu-i prietenii săi perioada tinereții și dorința de mărire simțită de el, Beethoven, marele muzician, exclamă:

– Ce prostie! Niciodată nu m-am gândit să scriu pentru a câștiga faimă sau slavă deșartă. Ceea ce eu port în inimă trebuie să iasă la iveală. Pentru aceasta am scris și scriu.

Îi dăm slavă lui Dumnezeu în măsura în care ne îmbogățim, ne ameliorăm, ne apropiem de el și ne umplem de el.

Maestrul se remarcă dacă elevul deprinde. Medicul se remarcă atunci când pacientul se vindecă. Binele elevului îl cinstește pe maestru, așa cum vindecarea bolnavului este remarcare pentru medic. Cele mai bune tablouri ale unui pictor sunt ceea ce-l onorează cel mai mult.

Binele omului îl slăvește pe Dumnezeu. A da slavă lui Dumnezeu nu presupune a se prejudicia. Presupune a se îmbogăți, a se umple.

Slava lui Dumnezeu și binele omului merg mână în mână.