A-L VEDEA PE ISUS CU OCHII CREDINȚEI
LECTURA I
Pe orbi şi pe şchiopi îi aduni din colţurile pământului.
Citire din cartea profetului Ieremia 31,7-9
Aşa vorbeşte Domnul: “Strigaţi de bucurie pentru Iacob, chiuiţi de veselie pentru conducătorul neamurilor! Faceţi să se audă «Aleluia!» şi spuneţi: «Doamne, mântuieşte-l pe poporul tău şi pe restul lui Israel!» 8 Iată, îi aduc înapoi din ţara de nord, îi adun din colţurile pământului; printre ei sunt orbi, şchiopi, femei însărcinate şi care nasc: o mare adunare se întoarce aici. 9 Ei vin plângând şi rugându-se; îi conduc să meargă la torente de apă, pe un drum drept pe care nu se vor poticni, pentru că eu voi fi un tată pentru Israel, iar Efraim va fi întâiul meu născut”.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 125(126),1-2ab.2cd-3.4-5.6 (R.: 3)
R.: Domnul a făcut pentru noi lucruri minunate.
1 Când Domnul i-a întors pe locuitorii Sionului din robie,
ni se părea că visăm.
2ab Atunci, gura ni s-a umplut de strigăte de bucurie
şi limba, de cântări de veselie. R.
2cd Atunci se spunea printre neamuri:
“Lucruri mari a făcut Domnul pentru ei”.
3 Lucruri mari a făcut Domnul pentru noi
şi suntem plini de bucurie. R.
4 Întoarce, Doamne, captivitatea noastră
ca pâraiele în Negheb!
5 Cei ce seamănă cu lacrimi
vor secera cu bucurie. R.
6 Plecând, mergeau şi plângeau
aruncând în pământ sămânţa;
venind, se întorceau cu strigăte de veselie,
purtându-şi snopii. R.
LECTURA A II-A
Tu eşti preot în veci, după rânduiala lui Melchisedec.
Citire din Scrisoarea către Evrei 5,1-6
Fraţilor, orice mare preot este luat dintre oameni, pus pentru oameni în relaţiile cu Dumnezeu, ca să ofere daruri şi jertfe pentru păcate. 2 El poate avea compătimire pentru cei care sunt în ignoranţă şi în rătăcire, întrucât şi el este cuprins de slăbiciune 3 şi din cauza ei trebuie să ofere jertfe pentru păcate atât pentru popor, cât şi pentru sine. 4 Nimeni nu-şi ia singur această cinste, ci numai cel chemat de Dumnezeu, la fel ca Aaron. 5 Tot la fel şi Cristos: nu şi-a atribuit de la sine gloria de a deveni mare preot, ci i-a dat-o acela care i-a spus: “Fiul meu eşti tu; eu astăzi te-am născut”; 6 după cum se mai spune în alt loc: “Tu eşti preot în veci, după rânduiala lui Melchisedec”.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. 2Tim 1,10
(Aleluia) Mântuitorul nostru Isus Cristos a nimicit moartea şi a făcut să strălucească viaţa prin evanghelie. (Aleluia)
EVANGHELIA
Rabbuni, să-mi recapăt vederea!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 10,46-52
În acel timp, ieşind din Ierihon Isus cu discipolii săi şi cu o mulţime numeroasă, un cerşetor orb, Bartimeu, fiul lui Timeu, stătea lângă drum. 47 Auzind că este Isus din Nazaret, a început să strige şi să spună: “Fiul lui David, Isuse, îndură-te de mine!” 48 Mulţi îl certau ca să tacă, însă el striga şi mai tare: “Fiul lui David, îndură-te de mine!” 49 Oprindu-se, Isus a spus: “Chemaţi-l!” Şi l-au chemat pe orb spunându-i: “Curaj, ridică-te, te cheamă!” 50 Iar el, aruncându-şi haina, a sărit în picioare şi a venit la Isus. 51 Isus, întrebându-l, i-a zis: “Ce vrei să fac pentru tine?” Orbul i-a spus: “Rabbuni, să-mi recapăt vederea”. 52 Atunci Isus i-a zis: “Mergi, credinţa ta te-a mântuit!” Îndată şi-a recăpătat vederea şi îl urma pe cale.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, am fost orb, dar acum văd. Tu mi-ai îndepărtat orbirea prin Sacramentul Botezului. Am fost luminat de lumina harului tău. Văd cu ochii credinței. Fă să nu pierd niciodată această clarviziune spirituală!
Vreau să văd!
Marcu consemnează două vindecări ale orbilor care servesc drept puncte de reper pentru o secțiune importantă din Evanghelia sa (Mc 8,22-10,52). Prima vindecare (Mc 8,22-26) a avut loc în Betsaida Galileii, la începutul călătoriei ultime a lui Isus către Ierusalim, și a fost una graduală; a doua vindecare a avut loc în Ierihon, la sfârșitul călătoriei sale, și a fost una instantă. Acest lucru este un simbol al călătoriei ucenicilor lui Isus și al vindecării lor treptate de orbirea spirituală. „Deși Isus i-a învățat pe tot parcursul „drumului”, în acest moment vederea lor este încă doar parțială; ei nu înțeleg încă cine este Isus și ce înseamnă să îl urmeze. Doar după înviere ochii lor vor fi complet deschiși” (Healy, The Gospel of Mark, 216). Credința noastră în Isus trebuie să crească de-a lungul vieții noastre și să se aprofundeze pe măsură ce îl însoțim pe Isus. În cer, credința noastră față de Dumnezeu va face loc vederii lui Dumnezeu.
Îi voi aduna împreună cu orbii dintre popoare
În prima lectură, Ieremia profețește restaurarea lui Israel. Aici, Israel se referă la cele zece triburi nordice care au fost distruse și exilate de asirieni în 722 î. Cr. Israel este numit și „Efraim”, care era tribul cel mai important din Israel și deținea capitala Israelului. La aproximativ un secol după distrugerea Israelului, Ieremia proclamă că Dumnezeu nu a uitat de Israel și că Domnul îl va aduna de la marginile lumii. Această adunare a Israelului din exil include orbii și șchiopii. Astfel, atunci când Isus vindecă un orb la începutul și la sfârșitul călătoriei sale spre Ierusalim, el împlinește profeția lui Ieremia. Israelul este prima națiune din familia națiunilor care încheie un legământ de înrudire cu Domnul. Prin urmare, ei sunt „întâii născuți” (Ier 31,9). Isus, însă, își va trimite apostolii la toate popoarele pentru a le aduna în marea familie a lui Dumnezeu. Într-un fel, prima vindecare, graduală, a orbului în Israel simbolizează misiunea lui Isus în mijlocul poporului său, în timp ce a doua vindecare, imediată, a lui Bartimeu, la Ierihon, simbolizează adunarea Israelului din rândul națiunilor, realizată de apostolii lui Isus. „Bartimeu” înseamnă „fiul lui Timeu”, iar „Timeu” era un nume grecesc. „Însăși forma numelui este o mărturie a exilării lui Israel printre națiuni, unde au preluat nume străine din culturile printre care au fost împrăștiați” (Bergsma, The Word of the Lord: Year B, 453).
Marea Preoție a lui Isus
Credința ne face capabili să-L vedem pe Isus ca Marele nostru Mare Preot. Marea preoție a lui Isus depășește cu mult preoția fiilor lui Aaron. Există multe paralele între cele două mari preoții. Marii preoți acționau ca mediatori între Dumnezeu și omenire și ofereau sacrificii. La fel cum marii preoți erau luați dintre oameni și numiți mare preot de către Dumnezeu, Isus a asumat natura noastră umană, a locuit printre noi și a fost numit Marele nostru Preot de către Dumnezeu (Evr 5,6). Isus nu era un descendent al lui Aaron, ci Fiul lui Dumnezeu și Fiul lui David. Marele preot reprezenta poporul în fața lui Dumnezeu și oferea sacrificii de animale în numele lor. Isus a fost desăvârșit oferindu-se pe sine ca jertfă și, ca Mântuitor al nostru, a fost proclamat Mare Preot de către Dumnezeu (Evr 5,9-10). Marele preot era incapabil să fie răbdător cu cei ignoranți și rătăciți pentru că era cuprins de slăbiciune. Isus, Marele Preot, este răbdător cu noi pentru că a trăit printre noi și a învățat ascultarea din suferințele sale (Evr 5,7-8). În timp ce marele preot trebuia să ofere animale ca jertfe pentru păcatele sale, Isus, Mielul nevinovat și Fiul lui Dumnezeu, nu a trebuit să ofere ceva pentru propriile sale păcate și lipsuri.
Doamne Isuse, Mare Preot credincios și milostiv, mijlocește pentru mine înaintea Tatălui. Cere în numele meu ceea ce am nevoie cel mai mult și întărește-mă pentru călătoria care mă așteaptă. Călăuzește-mi acțiunile cu înțelepciunea ta și îndeamnă-mă să fac ceea ce este corect și drept prin darul Duhului tău.
Sunt conștient de situațiile în care sunt orb? Sunt orb față de propriile mele greșeli și păcate? Sunt orb la cele mai profunde nevoi ale familiei mele sau ale colegilor de muncă? Sunt orb față de darurile pe care Dumnezeu mi le-a oferit? Sunt orb față de voința lui Dumnezeu? Pot dedica timp rugăciunii pentru a discerne, cu ajutorul lui Dumnezeu, unde trebuie să-mi înving orbirea spirituală?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: