O veche fabulă spune că leul se prefăcu într-o zi că este bolnav. Fiind regele tuturor animalelor, îi invită pe toți să-l viziteze în bârlogul său.

A fost și vulpea să-l vadă, însă când ajunse la o oarecare distanță, se opri.

– De ce nu vii mai aproape? îi spuse leul. Apropie-te, draga mea.

La care vulpea îi răspunse: 

– Prietene, tu pe mine nu mă prinzi! Văd ceva care nu-mi place deloc! Văd urmele animalelor care au intrat, dar nici măcar una a celor care au ieșit, ceea ce vrea să spună că toți cei care au intrat în bârlogul tău nu au mai reușit să iasă. Ca atare, la revedere! Te salut, însă de la distanță.

 

Este nevoie de o mică doză de înțelepciune sau de simț comun pentru a evita complicațiile. Și este nevoie, de asemenea, de o anumită doză de umilință pentru a nu ne crede din oțel inoxidabil. Nu suntem impecabili.

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia, Iași, 2013