LECTURA I
Dumnezeu şi-a împlinit promisiunea, înviindu-l pe Isus.
Citire din Faptele Apostolilor 13,26-33
În zilele acelea, când a venit la Antiohia Pisidiei Paul s-a ridicat în sinagogă şi a zis: “Fraţilor, fii din neamul lui Abraham şi aceia dintre voi care sunt temători de Dumnezeu, nouă ne-a fost trimis cuvântul acestei mântuiri. 27 De fapt, cei care locuiesc în Ierusalim şi conducătorii lor nu l-au recunoscut pe Isus, dar, judecându-l, au împlinit cuvintele profeţilor care se citesc în fiecare sâmbătă. 28 Deşi nu au găsit în el niciun motiv de condamnare la moarte, i-au cerut lui Pilat să-l ucidă. 29 După ce au împlinit toate câte erau scrise despre el, l-au dat jos de pe lemn şi l-au pus într-un mormânt. 30 Dar Dumnezeu l-a înviat din morţi. 31 Timp de mai multe zile, el s-a arătat acelora care urcaseră cu el din Galileea la Ierusalim şi care acum sunt martorii lui înaintea poporului. 32 Şi noi vă aducem ca o veste bună promisiunea făcută părinţilor, 33 pe care Dumnezeu a împlinit-o pentru copiii lor, pentru noi, înviindu-l pe Isus, aşa cum este scris în psalmul al doilea: «Fiul meu eşti tu, eu astăzi te-am născut»”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 2,6-7.8-9.10-11 (R.: 7b)
R.: Tu eşti Fiul meu, eu astăzi te-am născut.
sau:
Aleluia.

6 “Eu sunt acela care l-am uns pe regele meu în Sion,
pe muntele meu cel sfânt!”
7 Voi vesti hotărârea Domnului;
el mi-a zis: “Tu eşti Fiul meu,
eu astăzi te-am născut. R.

8 Cere-mi şi-ţi voi da popoarele ca moştenire
şi marginile pământului, în stăpânire!
9 Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier
şi le vei sfărâma ca pe vasul olarului!” R.

10 Acum, dar, regilor, purtaţi-vă cu iscusinţă,
trageţi învăţătură, judecători ai pământului!
11 Slujiţi-i Domnului cu frică,
bucuraţi-vă cu teamă! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 14,6
(Aleluia) “Eu sunt calea, adevărul şi viaţa, spune Domnul. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine”. (Aleluia)

EVANGHELIA
Eu sunt calea, adevărul şi viaţa.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 14,1-6
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: “Să nu se tulbure inima voastră! Credeţi în Dumnezeu şi credeţi în mine! 2 În casa Tatălui meu sunt multe locuinţe. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus: «Mă duc să vă pregătesc un loc»? 3 Şi, după ce mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, voi veni din nou şi vă voi lua la mine, pentru ca să fiţi şi voi acolo unde sunt eu. 4 Şi unde mă duc eu, voi ştiţi calea”. 5 Toma i-a zis: “Doamne, nu ştim unde te duci. Cum am putea şti calea?” 6 Isus i-a spus: “Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine”.

Cuvântul Domnului

Doamne Dumnezeule, vreau să locuiesc în Casa Ta în toate zilele vieții mele. Casa Ta este o Casă a păcii și bucuriei veșnice, unde păcatul și moartea nu există și unde orice lacrimă este ștearsă. Ajută-mă să am parte de această pace și bucurie aici și acum, pe măsură ce mă îndrept spre, Acasă.

Rigorile impuse de Noul Legământ

Tema calității de Fiu al lui Dumnezeu este foarte prezentă în fragmentul evanghelic de astăzi. În timpul Ultimei Cine, Isus numește ucenicii săi „copii”, deoarece, prin Noul Legământ, li se acordă moștenirea Tatălui (In 13,8). Unii dintre ucenici, precum Ioan și Petru, sunt ai lui Isus. Alții, precum Iuda, l-au respins pe Isus și nu-i aparțin cu adevărat. Așa cum acceptarea de către Israel a calității de Fiu al Legământului a fost pecetluită printr-o cină a legământului (Ex 24,9-11), tot așa această Cină exprimă relația cu Noul Legământ. Masa generează o anumită comuniune și împărtășire și reprezintă un simbol al legăturilor dumnezeiești de rudenie care au fost stabilite prin Noul Legământ. În acea seară, Isus i-a învățat pe ucenicii săi despre îndatoririle Noului Legământ: le-a transmis Noua Poruncă de a se iubi unii pe alții; i-a învățat nu doar prin cuvânt, ci și prin exemplu, spălând picioarele ucenicilor săi (DeMeo, Covenantal Kinship in John 13-17, pp. 118-120).

A locui în Casa Tatălui

În Evanghelie, Isus invită atât pe ucenicii săi, cât și pe noi, care am devenit copii ai lui Dumnezeu, prin Botez, să ne încredem în el. Ca și copii ai lui Dumnezeu, vom locui cu Tatăl, așa cum un fiu locuiește în casa tatălui său. De asemenea, Tatăl și Fiul vor locui în noi, cei care credem în Isus și îl iubim (In 14,23). Tema locuirii în casa Tatălui amintește de Templul din Ierusalim, care reprezenta Legământul lui Dumnezeu cu David. În Evanghelie, Sfântul Ioan se referă mai întâi la Templul din Ierusalim ca fiind casa Tatălui (In 2,16), dar va face tranziția pentru a se referi la Templul Trupului lui Isus. Trupul înviat și glorificat al lui Isus este Casa Tatălui, Templul în care Dumnezeu locuiește definitiv în mijlocul poporului său, al Noului Legământ (Ap 21,22) (DeMeo, Covenantal Kinship in John 13-17, pp. 294-295). Prin Botezul nostru și prin credința în Isus, am devenit copii ai Tatălui și membri ai Bisericii, Trupul mistic al lui Cristos. Ca și creștini, modalitatea noastră de a ajunge la Tatăl este dată de jertfa lui Isus Cristos. Este o cale care presupune umilința Crucii, dar care se încheie cu slava vieții veșnice.

Predica lui Paul ținută în Antiohia Pisidiei

Prima lectură, preluată din Faptele Apostolilor, consemnează una dintre cele mai importante predici ale lui Paul. Rămâne un exemplu emblematic al eforturilor lui Paul de a demonstra că Isus este Mesia. Adevărații fii ai lui Abraham sunt cei care îl acceptă pe Isus, fiul lui David, ca Mântuitor, care va conduce Israelul la mântuire (cf. Fap 13,26). Paul îi acuză apoi pe locuitorii și conducătorii Ierusalimului că nu l-au recunoscut pe Isus ca Mântuitor și ca Fiu al lui David. Condamnându-l pe Isus la moarte și atârnându-l pe lemnul Crucii, poporul a împlinit, fără să știe, cuvintele profeților. Așa cum a profețit Isaia, Dumnezeu a transformat suferințele și răstignirea Slujitorului Său, Isus, în instrumente ale planului Său de mântuire. Paul amintește că cei care îl ascultă sunt copii din familia lui Abraham. După ce relatează despre pătimirea, moartea și învierea lui Isus, Paul proclamă că ceea ce Dumnezeu a promis părinților lor – lui Abraham, Isaac și Iacob – le-a fost acordat lor, copiilor lui Abraham, prin Isus Cristos. Dumnezeu își împlinește, prin învierea lui Isus promisiunile făcute lui Abraham și promisiunea făcută lui David. „Deoarece Isus înviat este fiul veșnic viu al lui David, a cărui domnie nu se va sfârși niciodată, el împlinește promisiunea că tronul lui David va dăinui pentru totdeauna (2Sam 7,13)” (Kurz, Faptele Apostolilor, p. 215). Paul citează din Psalmul 2, pe care îl intonăm astăzi, și îl aplică lui Isus. Inițial, psalmul se referea la noul rege din linia lui David care, la încoronarea sa, era declarat fiul adoptiv al lui Dumnezeu și i se conferea autoritate și stăpânire. „Acum, acest psalm regesc se împlinește în Isus, Mesia, înviat și înscăunat în ceruri” (Kurz, Faptele Apostolilor, p. 215).

Doamne Isuse, vreau să locuiesc cu tine în casa Tatălui în toate zilele vieții mele. Tu mi-ai pregătit un loc și aștept cu nerăbdare reuniunea veșnică a întregii familii a lui Dumnezeu, în ceruri. Fie ca gândurile mele să se concentreze mereu asupra acestei locuințe cerești, pe măsură ce călătoresc prin această lume!

Deși reuniunea în familie este adesea un moment de bucurie, iubire și sărbătoare, nu este întotdeauna așa. Cu toate acestea, bucuria și fericirea pe care le trăim sunt doar „o picătură de apă” în comparație cu „oceanul de fericire” pe care îl reprezintă Cerul.

 

Cum pot cultiva acest dor, după Cer, în rândul membrilor familiei mele și în viața mea de zi cu zi?

Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:

www.epriest.com 

Urmăriți și: