LECTURA I
Ascultaţi nu ca cei care caută să placă oamenilor, ci ca slujitori ai lui Cristos.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 6,1-9
Copii, ascultaţi de părinţii voştri, în Domnul, căci aşa este drept. 2 “Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta – aceasta este cea dintâi poruncă, însoţită de o promisiune -, 3 ca să-ţi fie bine şi să trăieşti mult timp pe pământ!” 4 Iar voi, părinţilor, să nu-i provocaţi pe copiii voştri la mânie, ci creşteţi-i în disciplina şi învăţătura Domnului! 5 Servitorilor, ascultaţi de stăpânii voştri după trup cu teamă şi respect în sinceritatea inimii voastre, ca de Cristos, 6 nu dintr-o supunere de ochii lumii, ca cei care caută să placă oamenilor, ci ca slujitori ai lui Cristos, care împlinesc voinţa lui Dumnezeu din suflet. 7 Slujiţi cu voie bună ca Domnului, şi nu oamenilor, 8 ştiind că fiecare, fie sclav, fie om liber, va primi răsplata de la Domnul pentru binele pe care îl face! 9 Iar voi, stăpânilor, faceţi la fel faţă de ei, lăsând la o parte ameninţarea, ştiind că Domnul, şi al lor, şi al vostru, este în ceruri şi la el nu este părtinire!

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 144(145),10-11.12-13ab.13cd-14 (R.: 13c)
R.: Domnul este fidel în toate cuvintele sale.

10 Să te laude pe tine, Doamne, toate lucrările tale
şi credincioşii tăi să te binecuvânteze;
11 să facă cunoscută gloria domniei tale
şi să vorbească despre puterea ta! R.

12 Credincioşii tăi să facă cunoscute tuturor oamenilor
faptele puterii tale şi gloria plină de strălucire a domniei tale.
13ab Împărăţia ta este împărăţia tuturor veacurilor
şi stăpânirea ta va dăinui din generaţie în generaţie. R.

13cd Domnul este fidel în toate cuvintele sale
şi sfânt în toate lucrările sale.
14 Domnul îi sprijină pe toţi cei care dau să cadă
şi îi ridică pe toţi cei căzuţi. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. 2Tes 2,14
(Aleluia) Dumnezeu ne-a chemat prin evanghelie spre dobândirea gloriei Domnului nostru Isus Cristos. (Aleluia)

EVANGHELIA
Şi vor veni de la răsărit şi de la apus şi vor fi aşezaţi la masă în împărăţia lui Dumnezeu.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 13,22-30
În acel timp, călătorind către Ierusalim, Isus trecea prin cetăţi şi sate, învăţând. 23 Dar cineva i-a spus: “Doamne, sunt puţini cei mântuiţi?” El le-a spus: 24 “Străduiţi-vă să intraţi pe poarta cea strâmtă, căci vă spun, mulţi vor căuta să intre şi nu vor putea! 25 După ce stăpânul casei se va scula şi va închide poarta, stând afară, veţi începe să bateţi la poartă, spunând: «Stăpâne, deschide-ne!», dar el, răspunzând, vă va spune: «Nu ştiu de unde sunteţi». 26 Atunci veţi începe să spuneţi: «Noi am mâncat şi am băut împreună cu tine, iar tu ai învăţat prin pieţele noastre». 27 Însă el va spune: «Nu ştiu de unde sunteţi; plecaţi de la mine voi toţi, care săvârşiţi nedreptatea!» 28 Acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor când îi veţi vedea pe Abraham, pe Isaac, pe Iacob şi pe toţi profeţii în împărăţia lui Dumnezeu; voi însă veţi fi alungaţi afară. 29 Şi vor veni de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi şi vor fi aşezaţi la masă în împărăţia lui Dumnezeu. 30 Şi, iată, unii dintre cei din urmă vor fi primii, iar unii dintre primii vor fi ultimii!”

Cuvântul Domnului

Doamne Dumnezeule, arată-mi calea care trece prin poarta îngustă! Călăuzește fiecare dintre pașii mei în timp ce înaintez spre Tine. Întărește-mă cu harul Tău pe măsură ce încerc să intru pe poarta îngustă.

Străduiți-vă să intrați prin poarta îngustă!

În ultima sa călătorie spre Ierusalim, Isus a primit o întrebare despre câți oameni vor fi mântuiți. El nu a răspuns direct la întrebare. Mai curând, decât să se concentreze pe numărul celor care vor fi mântuiți, Isus a invitat persoana respectivă să se străduiască să-și obțină propria mântuire și să se străduiască să intre pe poarta îngustă a mântuirii. Așa cum Paul avea să le scrie mai târziu filipenilor: „Lucrați la mântuirea voastră cu teamă și cutremur” (Fil 2,12). Salvarea noastră inițială nu se bazează pe faptele noastre (Ef 2,8-9). Totuși, mântuirea noastră finală depinde de păstrarea credinței o viață întreagă (2Tim 4,7-8), de respectarea poruncilor (Mt 19,17), de perseverența în faptele bune (Rom 2,7), de strădania pentru sfințenie (Evr 12,14), de rugăciunea sinceră (1Tes 5, 17) și luptând împotriva forțelor răului (Ef 6,11) și a cerințelor egoiste ale trupului, care ne trag în jos (Rom 8,13; 1Cor 9,24-27) (vezi Ignatius Catholic Study Bible: New Testament, 359).

Puși la masă în Împărăția lui Dumnezeu

Isus folosește imaginea stând la masă în Împărăția lui Dumnezeu ca o imagine a timpului mântuirii. Isus asociază reunirea celor douăsprezece triburi ale lui Israel cu luarea mesei la banchetul mult așteptat în Împărăția lui Dumnezeu. Triburile israelite, care au fost împrăștiate printre națiunile păgâne în 722 î. Cr. de către asirieni, precum și păgânii, printre care au fost împrăștiate triburile, vor fi împreună, nu în Țara Promisă pământească sau în orașul pământesc Ierusalim, ci la banchetul împărăției cerești. Cei care resping proclamarea Împărăției de către Isus vor fi alungați și excluși din Împărăție. Vedem împlinirea proclamării profetice a lui Isus în celebrarea Euharistiei. Bărbați și femei din toate națiunile și culturile se adună zilnic și săptămânal pentru a se împărtăși din Trupul lui Isus și pentru a sorbi Sângele lui Isus. În Euharistie, ne bucurăm de o pregustare a banchetului ceresc.

Învățătura lui Paul cu privire la relaționările în cadrul vieții de familie

În ultimul capitol al Scrisorii către Efeseni, Paul se ocupă de viața de familie. Tocmai s-a ocupat de relația dintre soț și soție și de modul în care aceștia trebuie să se subordoneze reciproc și să se iubească (Ef 5,21-33). În continuare, îi îndeamnă pe copiii din gospodărie să asculte de părinții lor și invocă porunca a patra de a-și cinsti părinții. El îi îndeamnă apoi pe părinți să își educe și să își crească copiii „cu disciplina (paideia) și învățătura Domnului”. Atât copiii, cât și părinții au îndatoriri și responsabilități unii față de alții. În mod similar, el îi îndeamnă pe sclavi și pe stăpâni. În vremea lui Paul, o treime din cei care trăiau în Imperiul Roman erau sclavi. Deseori, oamenii deveneau sclavi din cauza unor datorii pe care nu le puteau plăti. Într-un mod contra-cultural, Paul îi îndeamnă pe stăpâni să îi trateze pe sclavii care trăiau în casa lor într-un mod pe care Isus l-ar considera acceptabil. Pe scurt, în timp ce sclavii sunt încurajați să slujească cu bunăvoință și onestitate, stăpânii sunt chemați să își respecte servitorii și să se abțină de la orice tratament dur (Ignatius Catholic Study Bible: New Testament, 353).

Doamne Isuse, tu m-ai primit în casa Tatălui tău. Eu fac parte din familia lui Dumnezeu! Ce har minunat, nemeritat! Pășește cu mine pe cărarea care mă conduce spre și prin poarta îngustă a mântuirii.

Am o înțelegere clară cu privire la ce înseamnă intrarea pe poarta îngustă? Unde am cea mai mare nevoie în viața mea de puterea și tăria harului lui Dumnezeu? Unde se manifestă răul și păcatul în viața mea? Cum pot colabora cu harul lui Dumnezeu pentru a depăși orice păcate frecvente, pentru a învinge viciile și imperfecțiunile și pentru a crește în sfințenie?

Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:

www.epriest.com 

Urmăriți și: