A MULȚUMI PENTRU CEEA CE AM AVUT

Cineva încerca să-l consoleze pe poetul englez Alfred Tennyson pentru moartea fiului său, lamentând ghinionul avut. La care poetul răspunse: 

– Mai bine este că l-am avut și l-am iubit, chiar dacă acum durerea morții sale este teribilă, decât să nu-l fi avut deloc, pentru că, în cazul acesta, nu l-aș fi iubit. De o mie de ori este mai bine să iubești, chiar dacă e să pierzi ceea ce iubești, căci iubirea cunoscută este cel mai mare bine.

Este frecvent faptul de a ne văicări atunci când pierdem ceea ce iubim. Uneori ajungem chiar să ne supărăm pe Dumnezeu. În schimb, de puține ori aducem  mulțumire pentru anii în care ne-am bucurat de acea ființă dragă.

Lucrurile bune și agreabile le vedem ca normale, naturale. De puține ori însă ni se întâmplă să-i mulțumim lui Dumnezeu, cel care ni le-a oferit. Suntem mai înclinați spre a ne răzvrăti atunci când le pierdem decât spre a mulțumi atunci când le avem.

Cu toții avem o mulțime de motive pentru a aduce încontinuu mulțumiri.