A MURI ÎNSEAMNĂ A SE NAȘTE

Isabel Aguero-Espejo Saavedra, în delicioasa lui carte Bolitas de Anis, povestește următorul dialog cu unul dintre elevii săi:

„Aflându-mă la o adunare de elevi de zece ani, a ieșit la un moment dat tema despre viața de dincolo.

Un băiat, fără ocolișuri, m-a întrebat:

– Ei bine, să vedem, există viață sau nu?

– Când un copil iese din sânul mamei sale, termină o viață pentru a începe o alta, se poate spune că este viu sau mort?

Am improvizat eu, fără a ști foarte bine încotro mă putea duce această metaforă îndrăzneață.

Băiatul rămase nemișcat. Surâse, după care spuse:

– Gata! Văzâiăcă a muri înseamnă a se naște”.

A se naște înseamnă a intra în viață.

Însă viața pe pământ este o viață înconjurată de moarte. A trăi, de aici, este un a muri puțin câte puțin, zi de zi.

Moartea este intrarea în viața veșnică, unde „nu mai este moarte, nici doliu, nici plâns”: doar viață fără de sfârșit.

Dacă a se naște înseamnă a intra în viață, a muri este cea mai deplină și autentică naștere.