A NU ARUNCA LEMNE PE FOC

Toreadorul Currito își făcea numărul în arena din Madrid, fără prea mult succes însă, chiar dacă se străduia din răsputeri să strălucească. Munca sa cu cel de-al patrulea taur, mare și puternic, nu prea obosit în primele sferturi ale coridei, era cam apăsătoare. Făcea risipă de pași fără a reuși să așeze taurul pe poziție. Protestul arenei plana în aer. Un spectator care se afla în apropierea balustradei profită de momentul în care toreadorul trecu pe lângă el și-i strigă:

– Fă-te că te dai la el!

Currito, care îl auzi, se întoarse către el și-i spuse:

– Las-o baltă, prietene, că destul se face el că se dă la mine!

Diavolul ne ispitește pe toți. Însă uneori noi suntem cei care îl ispitim pe diavol: îi punem totul pe tavă!

Cel mai rațional ar fi să nu sprijinim și să o tăiem cât mai repede cu ceea ce ar putea să ne dea bătaie de cap: dacă nu vrem să fie foc, de ce să aruncăm lemne peste?

Problema e: vrem într-adevăr să nu fie foc?