A PRIVI CĂTRE CER

Într-o zi, foarte de dimineață, la răsărit, Napoleon Bonaparte se plimba pe o stradă și, discutând aprins cu senatorul Volney, spunea:

– Da, domnule, orice s-ar spune, poporul are nevoie de o  religie și, mai ales, de o credință. Și când spun poporul încă nu spun îndeajuns, pentru că vreau să spun că și eu.

Iar Bonaparte, în acel moment, într-un fel de inspirație entuziastă, întinse brațele către soarele care chiar în acel moment își făcea apariția strălucitor la orizont.

– Eu însumi – continuă cu căldură – la vederea acestui spectacol, rămân surprins și mă simt emoționat, prins, convins.

„Cerul vorbește despre slava lui Dumnezeu și firmamentul vestește lucrarea mâinilor sale” (Ps 18). Mulți dintre cei care nu cred în Dumnezeu ar crede dacă ar privi în mod serios firmamentul.

Însă astăzi se privește mai mult la pământ decât la cer. Iar la oraș e și mai rău: luminile de pe pământ nu lasă să se vadă cerul. 

Natura îl poartă în sine pe autorul său: Dumnezeu.  Este binevenit lucru să te oprești și să contempli în timpul nopții cerul înstelat.