A PRIVI ÎN ACEEAȘI DIRECȚIE

Un om  foarte muncitor avea o mică firmă. După ce copiii lui s-au căsătorit și și-au făcut o situație în viață – toți patru lucrau la aceeași firmă cu el -, i-a spus soției:

– Am lucrat destul. Ne mutăm la țară, ca să ne odihnim și să ne bucurăm de viață. Acum să mai muncească și copiii.

Și s-au dus. Însă la doar câteva luni, acea căsnicie, vreme  de mulți ani foarte fericită, a devenit un purgatoriu. El a descoperit caracterul neplăcut al soției, iar ea, felul dezordonat al soțului. Din fericire, într-o bună zi, el a luat poziție și i-a spus soției:

– Să mergem înapoi la oraș. Mă întorc la firmă. Nu ne priește faptul de a ne privi unul pe celălalt. Avem nevoie să privim din nou și să iubim amândoi împreună aceleași lucruri.

Au revenit la viața lor de dinainte și au ieșit și din purgator.

În realitate, atunci când cineva este foarte privit, nu este ușor să fie și foarte iubit. Cineva cu umor spunea că logodnicii trebuie să aibă ochii foarte deschiși, iar soții mai degrabă puțin închiși.

Este periculos pentru căsnicie faptul ca soții să se privească unul pe celălalt. Căsătoria este o sarcină comună. De aici reiese necesitatea ca cei doi să privească în aceeași direcție: să se îndrepte spre același lucru.