A PRIVI LA DUMNEZEU

Era o persoană frământată din cauza păcatelor sale trecute și a actualelor greșeli. Își petrecea timpul răscolindu-și în permanență conștiința. Nici măcar nu îndrăznea să-l privească pe Dumnezeu.

Într-o zi, aproape din neatenție, și-a ridicat privirea și, tremurând, a privit în ochii lui Dumnezeu. Spre marea-i surprindere – așteptând doar reproșuri și mustrări -, l-a auzit pe Dumnezeu spunându-i: 

– Te iubesc.

S-a uitat din nou, perplex, iar Dumnezeu continua să-i spună:

– Te iubesc.

Acea privire în ochii Domnului i-a schimbat viața.

Chiar dacă nu suntem deloc experți în a ne cunoaște, suntem, în schimb, și asta foarte mult, în a ne privi. Cheltuim destul de mult timp în a ne examina pe noi înșine și foarte puțin în a-l contempla pe Domnul.

Avem nevoie de a-l privi mai mult pe Dumnezeu. Dacă ne oprim să-l contemplăm, vom vedea și noi că ne spune „te iubesc”. Aceasta este evanghelia, „vestea cea bună”.

De ce oare îmi este atât de greu să cred — incontestabil — că Dumnezeu într-adevăr mă iubește? „Dumnezeu nu este decât iubire și milostivire” (sfânta Tereza a Pruncului Isus).