A PRODUCE ROADE BUNE
LECTURA I
Nu lăuda pe nimeni înainte de a-l fi auzit vorbind.
Citire din cartea lui Ben Sirah 27,4-7
Când se scutură sita, rămâne mizeria; tot aşa, defectele omului ies la iveală în discursul lui. 5 Vasele olarului, cuptorul le încearcă, iar încercarea omului este în conversaţia lui. 6 Rodul pomului arată îngrijirea lui; tot aşa, cuvântul revelează gândirea inimii omului. 7 Înainte de discurs, nu-l lăuda pe om: aceasta este încercarea oamenilor.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 91(92),2-3.13-14.15-16 (R.: 2a)
R.: Cât de frumos este să-l lăudăm pe Domnul!
2 Cât de frumos este să-l lăudăm pe Domnul,
să cântăm numele tău, Preaînalte,
3 să facem cunoscută de dimineaţă îndurarea ta
şi noaptea fidelitatea ta! R.
13 Cel drept va înflori ca un palmier,
va creşte ca un cedru din Liban.
14 Cei plantaţi în casa Domnului
vor înflori în curţile Dumnezeului nostru. R.
15 Ei aduc roade şi la bătrâneţe,
îşi păstrează seva şi prospeţimea,
16 ca să facă cunoscut că: “Domnul, stânca mea, este drept,
în el nu este nedreptate”. R.
LECTURA A II-A
Mulţumire fie lui Dumnezeu, care ne dă victoria, prin Domnul nostru Isus Cristos.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 15,54-58
Fraţilor, când fiinţa aceasta supusă putrezirii se va îmbrăca în neputrezire şi fiinţa aceasta muritoare se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul scris: “Moartea a fost înghiţită de victorie. 55 Unde este, moarte, victoria ta? Unde este, moarte, ghimpele tău?” 56 Ghimpele morţii este păcatul, iar puterea păcatului este Legea. 57 Însă mulţumire fie lui Dumnezeu care ne dă victoria prin Domnul nostru Isus Cristos. 58 Aşa încât, fraţii mei iubiţi, fiţi tari, neclintiţi; prisosind totdeauna în lucrarea Domnului, ştiind că munca voastră nu este zadarnică în Domnul!
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Fil 2,15-16
(Aleluia) Păziţi cuvântul vieţii, ca să fiţi în mijlocul lumii ca nişte făclii mereu aprinse! (Aleluia)
EVANGHELIA
Gura lui vorbeşte din prisosul inimii.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 6,39-45
În acel timp, Isus le-a spus şi o parabolă: “Poate un orb să conducă un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă? 40 Discipolul nu este superior învăţătorului, dar orice discipol instruit va fi la fel ca învăţătorul său. 41 De ce, aşadar, vezi paiul din ochiul fratelui tău, însă nu iei în seamă bârna din ochiul tău? 42 Cum poţi să-i spui fratelui tău: «Frate, lasă-mă să scot paiul din ochiul tău!» atunci când nu vezi bârna din ochiul tău? Ipocritule, scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea limpede să scoţi paiul din ochiul fratelui tău! 43 Căci nu este niciun pom bun care să facă fructe rele şi, iarăşi, niciun pom rău care să facă fructe bune, 44 pentru că orice pom se cunoaşte după fructele proprii: doar nu se culeg smochine din spini şi nici struguri din mărăcini. 45 Omul bun scoate binele din tezaurul bun al inimii sale, iar cel rău scoate răul din tezaurul rău al inimii sale. Căci gura lui vorbeşte din prisosul inimii”.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, luminează-mi mintea cu lumina credinței pentru a putea fi un bun învățător și călăuzitor. Ajută-mă să înving păcatul din viața mea și orice formă de ipocrizie. Vreau să produc roade bune în folosul Împărăției Tale.
Scoate mai întâi bârna din ochiul tău!
În Predica de pe câmpie din Evanghelia după Sfântul Luca, Isus abordează trei subiecte în cadrul unor parabole. În prima parabolă, Isus vorbește despre relațiile noastre cu ceilalți și despre modul în care încercăm să îi călăuzim și să îi povățuim pe alții. Cei care sunt orbi nu îi pot ghida cu succes pe orbi. Isus evocă imaginea orbirii trupești pentru a vorbi despre capcanele orbirii spirituale. Isus evocă apoi relația dintre un ucenic și învățătorul său. Un discipol, care, prin definiție, învață de la învățătorul său, nu își va depăși învățătorul în cunoaștere. Atunci când profesorul l-a învățat pe elevul său tot ceea ce el însuși știe, elevul (discipolul) va fi egal cu el. Acest lucru nu înseamnă că discipolul sau studentul nu poate continua să crească în cunoștințe pe cont propriu sau cu ajutorul unui alt profesor. Dar atunci când învățătorul este Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, niciun ucenic nu poate depăși sau chiar egala Învățătorul său. În cea de-a doua parabolă, Isus vorbește despre cum putem cădea în ipocrizie și îi putem judeca pe alții. Suntem orbi și inconștienți față de propriile noastre defecte majore și, în același timp, simțim că putem să-i judecăm pe ceilalți și să-i criticăm pentru defectele lor minore. Imaginați-vă un angajator care este consumat în întregime de lăcomie și care nu i-a ajutat pe săraci cu bogăția sa abundentă și care, totuși, îl mustră pe unul dintre angajații săi pentru o greșeală neînsemnată. Despre asta vorbește Isus. Avem tendința de a ignora propriile noastre păcate și defecte grave și, cu toate acestea, putem fi complet concentrați asupra păcatelor sau imperfecțiunilor minore ale celor din jurul nostru.
Orice pom se cunoaşte după fructele proprii
În cea de-a treia parabolă, Isus compară oamenii care aduc roade bune cu cei care produc roade rele. Adesea este greu să știm sau să discernem cine are intenții bune și cine are intenții rele. Lucrurile devin adesea clare doar atunci când vedem dacă persoana respectivă a produs roade bune sau roade rele. Ben Sirah se face ecoul acestei învățături evanghelice: „ Rodul pomului arată îngrijirea lui” (Sir 27,6). Ben Sirah subliniază modul în care vorbirea noastră dezvăluie omul interior, precum și virtuțile și viciile lui. Sirah „nu neagă faptul că cineva poate înșela prin vorbire sau se poate preface că este mai bun decât este în realitate, dar această descriere nu poate fi susținută la nesfârșit. În cele din urmă, caracterul unei persoane se va arăta și în cuvintele sale” (Bergsma, The Word of the Lord: Year C, 255).
Îmbrăcați în nemurire
În lectura a doua, Paul continuă să învețe comunitatea din Corint despre importanța învierii lui Isus din morți. Misterul învierii lui Isus ne învață că adevărata noastră speranță constă în viața veșnică și nu în succesul în această lume trecătoare. Prin pătimirea și învierea sa, Isus a fost victorios și a învins moartea. Corintenii aveau dificultăți în a înțelege cum un cadavru sau un trup în putrefacție ar putea avea parte de gloria Împărăției. Iar Paul ne învață că natura noastră muritoare, umană, nu poate trece de la stricăciune la nestricăciune prin propriile sale puteri. Cu toate acestea, puterea lui Dumnezeu poate realiza învierea, iar Cuvântul lui Dumnezeu ne dezvăluie acest lucru. Paul vede moartea și lumea de dincolo ca pe niște dușmani care sunt ei înșiși uciși prin învierea din morți (Montague, First Corinthians, 285). Chiar și acum, Isus Cristos ne face pe noi, frații și surorile sale, părtași ai victoriei sale, iar învierea lui Isus acționează cu putere în noi prin prezența Duhului Sfânt (a se vedea Montague, First Corinthians, 286).
Doamne Isuse, Tu ești Învățătorul și Grădinarul dumnezeiesc. Tu cunoști și mă poți învăța calea care mă conduce spre viață. Tu știi exact cum să mă cureți și să îngrijești solul vieții mele, astfel încât să produc roade abundente în folosul Împărăției Tale.
În ce mod judec eu greșelile celorlalți?
Sunt corect în judecățile mele și îndurător?
Ce fel de roade am produs până acum?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: