„A RETRĂI”

S-a întâmplat într-o clasă de elevi de șase-șapte ani. După Săptămâna Mare, preotul colegiului i-a vizitat, ca să le vorbească despre Învierea lui Isus. A început formulându-le o serie de întrebări ușoare: unde s-a născut Isus, unde a trăit, unde a murit… până aici fără nicio problemă. La sfârșit, venea întrebarea înșelătoare, întrebarea-capcană:

– Unde este înmormântat?

La această întrebare, s-a așternut tăcerea asupra întregii clase. După câteva momente de derută, o fetiță ridică mâna și spuse:

– Nu este înmormântat nicăieri, pentru că „a retrăit”.

Nu „a retrăit”, ci a înviat, ceea ce este foarte diferit. A retrăi înseamnă a reveni la viața pe care o aveai înainte de moarte, cu aceleași probleme, greutăți și limite. A învia este mult mai mult: înseamnă a intra în plinătatea vieții, o viață nouă și superioară, unde „nu vor mai fi moarte, nici plâns, nici durere, pentru că toate cele de dinainte au trecut” (Ap 21,4).

Dacă a retrăi ar fi o minune, învierea lui Isus, pe lângă minune, este un mister.

Dacă Isus „ar retrăi” doar, moartea, păcatul și răul ar continua să-l domine, iar odată cu el, și pe noi. Înviind însă, a învins moartea: a sa și a noastră. De la Învierea sa, moartea este mai puțin moarte.

Trebuie să fie foarte mare ceea ce Dumnezeu a voit pentru noi, când a plătit un astfel de preț: pătimirea Fiului său. Doar în cer ne vom da seama ce a dobândit Isus pentru noi.