A SAVURA VIAȚA

Un prieten îmi povestea o întâmplare curioasă din copilărie. Fiind copil își amintea el —, într-o zi, mama lui a pus la desert diferite prăjituri.

Printre ele era una care îi plăcea la nebunie. A apucat prăjitura și a înghițit-o cu lăcomie.

Imediat ce a terminat de mâncat, a început să plângă. Părinții lui și frații l-au întrebat de ce plânge, iar el le-a spus:

– Pentru că am mâncat prăjitura care îmi place cel mai tare fără să-mi dau seama că o mănânc.

Este trist să treci prin viață înghițind lucrurile, fără a te opri să le savurezi. Trăim atât de grabnic, încât nici nu ne dăm seama că trăim.

Trebuie să facem opriri, să reflectăm. Este necesar să învățăm să savurăm viața.

A trăi cu fața la Dumnezeu înseamnă a-ți reevalua întreaga viață. Atunci când se trăiește cu o viziune supranaturală, fiecare pas, fiecare moment are o proiecție de veșnicie.

Viziunea credinței și viața de pietate te vor ajuta să savurezi bucuria de a trăi.