A SE LOVI SAU A SE APROPIA?

O educatoare are înaintea sa un grup de micuți de patru ani, așezați în semicerc, în timp ce îi învață diferite litere din alfabet. Unul, la extremitatea semicercului, stă destul de separat de colegul său, ceea ce îngreunează vederea. Educatoarea îi spune:

– Luis, lipește-tel de Gonzalo.

Puștiul o privește uimit pe educatoare. Ea insistă.

– Hai, lipește-te de colegul tău.

Copilul, perplex, dar ascultător față de ceea ce el înțelege, se suflecă și începe să-l articuleze pe vecin.

Acesta, și mai descumpănit, încearcă să-l oprească spunându-i:

– Nu-ți cere să mă plesnești! Îți spune să te apropii de mine.

„A se lovi sau a se apropia”. Este mai ușor și mai frecvent a se lovi decât a se apropia. Suntem mai predispuși la a judeca și condamna decât la a ne apropia și ajuta.

„Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul său în lume ca să judece lumea, ci pentru ca lumea să fie mântuită prin el” (In 3,17). Urmașii săi, creștinii, există pentru a salva, pentru a ajuta. Pentru aceasta trebuie să uităm de noi înșine și să ne „apropiem” de cel care se află lângă noi.

Câți dintre cei care umblă târâindu-se prin viață nu ar fi sfinți autentici, dacă ar întâlni o mână prietenă care să-i ajute!