A SLUJI LA DOI STĂPÂNI

Viriato, pe lângă un mare războinic, avea faima de a fi un om de duh. Aflându-se în Tucci – numele roman al actualei localități Martos, din provincia de Jaen -, oraș care îi era fidel lui la fel de repede cum le era și romanilor, le povesti locuitorilor următoarea întâmplare:

Un om, nici bătrân, nici tânăr, își luă două neveste, una foarte tânără și alta mai în vârstă decât el. Cea tânără, din dorința de a nu fi în disonanță alături de ea, îi smulgea puțin câte puțin firele de păr alb. La rândul său, cea mai mare căuta să-i smulgă firele de păr negru, ca să nu pară mai tânăr decât ea. Astfel încât, depilat de către amândouă soțiile, termină prin a rămâne chel.

Și adăugă, drept morală:

– La fel vi se va întâmpla și vouă: câtă vreme romanii îi ucid pe cei care mă urmează pe mine, eu nu pot să-i las în viață pe cei care îi ajută pe ei. Așadar, locuitori din Tucci, în curând orașul vostru va rămâne precum capul acelui om: nelocuit.

„Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni” (Mt 6,24), Nu putem să-i fim pe plac lui Dumnezeu, fiindu-ne nouă înșine pe plac sau fiind pe plac lumii îndepărtate de Dumnezeu.

Trebuie să alegem și, apoi, să fim consecvenți cu alegerea pe care am făcut-o.

Vom face greșeli; Dumnezeu va ține cont de ele. Ceea ce nu putem face este să încetăm de a căuta ceea ce am ales.