A ȘTERGE PRAFUL

Într-o zi călduroasă, D. Jacinto Benavente scria la umbra unui copac de pe moșia sa de la Galapagar. Trecu la un moment dat un localnic și-i spuse:

– Bună ziua, don Jacinto! Vă odihniți?

– Nu, lucrez – răspunse dânsul.

Într-o altă zi, același sătean îl găsi pe scriitor care, cu  săpăligă în mână, săpa în grădină și îl întrebă din nou:

– Ah, don Jacinto, lucrați?

– Nu – răspunse acum Benavente. Mă odihnesc.

A te odihni nu înseamnă a nu face nimic. A nu face nimic obosește.

Fiecare se odihnește în felul său, iar ceea ce-l obosește pe unul, pe altul îl odihnește.

Însă este la fel de adevărat că fiecare trebuie să descopere felul său de a se odihni: trebuie să înveți să te odihnești. Cum spune Ioan Paul I, în Illustrisimos Señores, „există unii care nu știu să se odihnească. E ca și cum ai șterge praful: unele gospodine cred că șterg praful când, de fapt, nu fac altceva decât să-i schimbe locul” .