A ȘTI SĂ CERI

Un cerșetor orb stătea la intrarea unui restaurant, cerând de pomană. Atârnând de gâtul său ținea un carton pe care scria:

„Dați-mi de pomană. Sunt un biet orb”. Din întâmplare, au mers să mănânce la acel restaurant angajații unei firme de publicitate. Președintele firmei, trecând prin fața cerșetorului, îi spuse:

– Nu am să-ți dau pomană; însă lasă-mă să scriu ceva pe cartonul acesta.

Scoase un pix și scrise ceva pe carton.

Două ore mai târziu, când au ieșit din restaurant, trecând prin fața cerșetorului, îl întrebă cum merge treaba.

Cerșetorul îi spuse:

– Dar ce ați scris pe carton? În aceste două ore mi-au dat mai mult decât în două săptămâni.

Pe carton scrisese pur și simplu:

„Dați-mi de pomană. Sunt un biet orb. Și este primăvară”.

Fondul și forma. O formă neadecvată poate să strice un fond bun. În relația cu ceilalți, ambele aspecte sunt necesare. A ști să ceri cu simplitate, ba chiar cu haz, predispune la a da. Atitudinea umilă deschide inima interlocutorului. Atitudinea exigentă și arogantă face ca cineva în mod instinctiv să se închidă.

Cu Dumnezeu trebuie să se întâmple ceva asemănător. E de ajuns să ne aducem aminte de fariseu și de vameș.