Jorge, de paisprezece ani, rămâne corigent aproape la toate materiile și trebuie să repete clasa. Hotărât, vrea să „vândă” știrea tatălui său:

– Tată, ai avut noroc.

– De ce spui asta? întreabă tatăl.

– Pentru că la anul nu mai trebuie să-mi cumperi cărți noi.

 

A nu trebui să cumpere cărți noi pentru că fiul repetă clasa nu cred că este niciun fel de consolare pentru tatăl său. Oricât de mult ar încerca fiul leneș să-i vândă știrea, tatălui său îi va produce, fără îndoială, mai mult neplăceri decât bucurii, iar ca afacere va fi una nerentabilă: noul an școlar va fi mai scump decât cărțile.

Primul ajutor și cea mai mare satisfacție pe care fiii care învață le pot aduce părinților lor este, în mod logic, ca ei să studieze. Dacă nu este un bun ca student, nici după aceea nu va fi, oricare ar fi profesia pe care și-ar alege-o.

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2014