A TRĂI ÎN PACE

Pirrus, rege al Epirului la începutul secolului al III-lea î.C., după ce a obținut o victorie asupra romanilor, îi spunea consilierului și prietenului său Cineas, omul cel mai înțelept din vremea sa:

– După aceasta, mă gândesc să cuceresc Roma și să stăpânesc peste ea.

– Pirrus, ce vei face după aceea? întrebă Cineas.

-Voi trece în Africa și voi cuceri Cartagina, după care voi continua cu această regiune către Orient și voi lua în stăpânire câte ținuturi voi întâlni.

Filozoful voi să știe ce va face după aceea și Pirrus îi răspunse cu aceeași înflăcărare: 

– Egiptul și Asia trebuie să fie, de asemenea, ale mele.

Cineas continuă cu interogatoriul său și, în final, Pirrus  exclamă:

– Când, în cele din urmă, voi fi cucerit lumea și toate teritoriile vor fi ale mele, atunci vom trăi cu toții în pace.

– Mărite rege – spuse filozoful surâzând -, este frumoasă dorința de a trăi în pace, atât de frumoasă, încât eu vă sugerez că ar fi indicat unui om înțelept să înceapă cu aceasta.

„A trăi în pace”. Cum? Nu e vorba de a cuceri ținuturi și comori. Pacea izvorăște din propria inimă. Pe această inimă trebuie să o cucerești: să obții ca inima să meargă în acord cu conștiința; să obții ca dorința și datoria să fie în acord.

Atunci când, într-adevăr, vrem ceea ce trebuie să facem, există pace în inimă, în conștiință și cu Dumnezeu. Aceasta este pacea pe care nimeni și nimic nu ne-o poate smulge.