A VREA ÎNSEAMNĂ A PUTEA

Don Federico Sopena a relatat în cadrul unei conferințe următoarea întâmplare a lui Isaac Albeniz:

Albeniz era căsătorit de foarte tânăr. Într-o zi, soția lui, care se afla în Spania, a primit o telegramă de la Paris, unde Isaac susținea o serie de concerte. În telegramă scria: „Vino repede. Sunt grav bolnav”.

Femeia a pornit îndată la drum. Și cât de mare nu i-a fost surprinderea când, ajungând în gara din Paris, l-a găsit pe soț fumând un trabuc enorm, și plin de sănătate și vioiciune!

– Bine, dar tu nu erai bolnav? Nu spuneai că e foarte grav? l-a întrebat soția.

– Da, răspunse Albeniz. Foarte grav. Începusem să mă îndrăgostesc.

Dacă viața de căsătorie nu are importanță, este absurd să intri în ea, iar dacă este importantă, este logic să o aperi cu dinții și cu unghiile. Fidelitatea este o chestiune de voință: este fidel cel care vrea să fie. Nu se poate merge pe stradă cu inima în palme.

Cu atât mai puțin se poate trăi „cu chirie” în căsnicie: dragostea ori crește, ori moare. Dacă se iubește cu adevărat, atunci se dorește a iubi și mai mult: „Dacă spui: ajunge, ești pierdut” (sfântul Augustin). Cineva a spus că dragostea provoacă foamea de infinit.