ABRAHAM S-A BUCURAT SĂ CUNOASCĂ ZIUA LUI ISUS
LECTURA I
Vei fi tatăl unei mulţimi de popoare.
Citire din cartea Genezei 17,3-9
În zilele acelea, Abram a căzut cu faţa la pământ şi Dumnezeu i-a vorbit: 4 “Iată, eu închei alianţa mea cu tine: vei fi tatăl unei mulţimi de popoare. 5 Nu te vei mai numi, de acum încolo, Abram, ci numele tău va fi Abraham, fiindcă te-am pus ca tată al unei mulţimi de popoare. 6 Te voi face rodnic nespus de mult; din tine voi face neamuri şi regi vor ieşi din tine. 7 Voi pune alianţa mea între mine şi tine şi sămânţa ta după tine, din neam în neam: o alianţa veşnică. Eu voi fi Dumnezeu pentru tine şi pentru descendenţa ta după tine. 8 Vă voi da ţie şi descendenţei tale după tine o ţară în care să locuieşti ca străin, toată ţara Canaan, ca stăpânire veşnică. Eu voi fi pentru ei Dumnezeu”. 9 Dumnezeu i-a zis lui Abraham: “Tu să păzeşti alianţa mea, tu şi urmaşii tăi după tine, din neam în neam!”
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 104(105),4-5.6-7.8-9 (R.: 8a)
R.: Domnul îşi aduce aminte totdeauna de alianţa sa.
4 Căutaţi-l pe Domnul şi ajutorul lui,
căutaţi întotdeauna faţa lui!
5 Aduceţi-vă aminte de faptele minunate pe care le-a făcut,
de minunile sale şi de judecăţile gurii lui! R.
6 Voi, descendenţii lui Abraham, slujitorul lui,
voi, copiii lui Iacob, aleşii lui!
7 El, Domnul, este Dumnezeul nostru;
judecăţile lui sunt lege pentru tot pământul. R.
8 El îşi aduce aminte totdeauna de alianţa sa,
de cuvântul pe care l-a dat pentru o mie de generaţii,
9 de alianţa pe care a încheiat-o cu Abraham,
de jurământul pe care l-a făcut lui Isaac. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. Ps 94(95),8ab
Astăzi nu vă împietriţi inimile, ci ascultaţi glasul Domnului!
EVANGHELIA
Abraham, părintele vostru, s-a bucurat că va vedea ziua mea.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 8,51-59
În acel timp, Isus le-a răspuns iudeilor: “Adevăr, adevăr vă spun: dacă cineva va păzi cuvântul meu, nu va vedea moartea în veci”. 52 Iudeii i-au spus: “Acum ştim că ai diavol. Abraham a murit; profeţii de asemenea, iar tu spui: «Dacă cineva va păzi cuvântul meu, nu va vedea moartea în veci». 53 Oare eşti tu mai mare decât părintele nostru Abraham, care a murit? Şi profeţii au murit. Cine te crezi?” 54 Isus a răspuns: “Dacă eu mă glorific pe mine, gloria mea nu este nimic. Tatăl meu este cel care mă glorifică, el, despre care voi spuneţi: «Este Dumnezeul nostru». 55 Dar voi nu l-aţi cunoscut; însă eu îl cunosc şi, dacă aş spune că nu-l cunosc, aş fi asemenea vouă, un mincinos. Însă îl cunosc şi păstrez cuvântul lui. 56 Abraham, părintele vostru, s-a bucurat că va vedea ziua mea. A văzut-o şi s-a bucurat”. 57 Atunci iudeii i-au spus: “Încă nu ai cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Abraham?” 58 Isus le-a zis: “Adevăr, adevăr vă spun: mai înainte de a fi fost Abraham, eu sunt”. 59 Atunci ei au luat pietre ca să arunce în el. Dar el s-a ascuns şi a plecat din templu.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, te preamăresc pentru lucrările tale minunate și pentru alianța pe care ai încheiat-o cu noi. Chiar dacă ne-am purtat ca niște copii răzvrătiți și te-am abandonat, tu nu ne-ai abandonat. Tu rămâi credincios pentru veșnicie.
Isus, Lumina lui Dumnezeu
În Evanghelia după Sfântul Ioan, Isus își continuă discuția îndelungată cu iudeii din Templu (In 8,2-58). Capitolul a început prin relatarea întâlnirii lui Isus cu cărturarii și fariseii, care l-au pus la încercare și au vrut ca el să infirme, fie învățătura sa cu privire la îndurare, permițând lapidarea femeii adultere, fie să contrazică Legea lui Moise, interzicând-o (In 8,3-11). Isus a reușit să evite cu succes această capcană, le-a demascat ipocrizia și a salvat viața femeii adultere. Apoi a proclamat că el este Lumina Lumii și că cei care îl urmează vor avea lumina vieții. De asemenea, a lansat tema filiațiunii divine, referindu-se la Dumnezeu ca fiind Tatăl său (In 8,12-20). Așa cum el este Lumina și ne dăruiește lumina vieții, tot așa, ca Fiu, ne poate împărtăși și nouă calitatea de fii ai lui Dumnezeu.
Isus, Fiul lui Dumnezeu
După ce Isus va fi răstignit, înviat din morți și înălțat la cer, oamenii vor ști că este egal cu Dumnezeu, deoarece este Fiul veșnic al lui Dumnezeu (In 8,21-30). Celor care cred în el, Isus le dezvăluie că adevărata libertate nu se obține prin descendența din Abraham, ci prin împărtășirea credinței lui Abraham (8,31-41). Oamenii se simt provocați de învățătura și de semnele lui Isus și nu mai pot să rămână indiferenți: fie îl resping și ajung să aparțină Diavolului (8,44-47), fie îl acceptă și se împărtășesc din filiațiunea dumnezeiască. Copiii Diavolului rămân sclavii păcatului; copiii Tatălui se bucură de libertatea în Duh. Cei care împlinesc Cuvântul lui Dumnezeu nu vor cunoaște moartea niciodată.
Abraham „a văzut” ziua lui Isus
În Evanghelia de astăzi, Isus reia din nou istoria despre Abraham și spune: „Abraham, părintele vostru, s-a bucurat că va vedea ziua mea”. Iudeii nu știu cum să înțeleagă această afirmație. Isus are mai puțin de cincizeci de ani, iar Abraham a murit cu mult înainte de venirea lui Isus. Atunci, cum a văzut Abraham această zi a lui Isus? Mai întâi trebuie să înțelegem că ziua lui Isus este ziua venirii lui Mesia, ziua Domnului, ziua în care se împlinesc promisiunile făcute lui Abraham (Gen 12,2). Prima lectură de astăzi amintește cea de-a doua dintre cele trei promisiuni de alianță făcute lui Abraham: promisiunea unui nume mare și a unei descendențe regale. Sunt mai multe moduri de a înțelege că Abraham a văzut ziua lui Isus. Primul mod în care Abraham a văzut această zi a fost prin credință. Abraham a crezut în Dumnezeu și a văzut împlinirea promisiunilor dumnezeiești prin credință. El a văzut ziua lui Isus cu ochii credinței. Ca răspuns la gestul său de credință, Dumnezeu l-a răsplătit pe Abraham cu o alianță care promitea că unul dintre urmașii săi se va ridica pentru a binecuvânta toate națiunile (Gen 22,16-18). Al doilea mod în care Abraham a văzut ziua lui Isus a fost cu ocazia episodului petrecut la Mamre (Gen 18,1-8). Acest lucru s-a întâmplat atunci când trei bărbați s-au apropiat de cortul lui Abraham, au luat masa împreună cu el și au promis că Sara va da naștere unui fiu. O tradiție străveche afirmă că figura centrală nu este nimeni altul decât Fiul lui Dumnezeu. A treia modalitate în care Abraham a văzut, a fost cu ocazia legării lui Isaac pe Muntele Moria (Gen 22,1-18). Fiul său, Isaac, a fost cruțat în acea zi, iar Abraham a anticipat ziua când Dumnezeu avea să ofere El însuși Mielul de jertfă. Așa cum Isaac, fiul făgăduinței, a cărat lemnele pe munte și așezat pe altarul de jertfă, tot așa, într-o zi, Isus Cristos, unicul Fiu al lui Dumnezeu, va căra lemnul Crucii pe munte și va fi sacrificat pentru păcatele noastre. Abraham și-a primit fiul, pe Isaac, înapoi, în viață și astfel Abraham „a devenit anticipare a Tatălui care îl oferă pe Fiul său la moarte și îl primește înapoi prin Înviere” (vezi Ignatius Catholic Study Bible: The New Testament, 179).
Doamne Isuse, accept cu credință misterele vieții tale, dar recunosc că nu le voi putea niciodată înțelege sau epuiza pe deplin. Accept aceasta și voi căuta să mă împărtășesc mai mult din misterele vieții tale, prin intermediul Sfintei Liturghii și al slujirii pline de caritate.
Asemenea lui Abraham, și noi ar trebui să ne bucurăm pe măsură ce vedem ziua lui Isus. După ce am fost botezați în Cristos, umblăm pe calea credinței și știm că vom primi moștenirea fiilor lui Dumnezeu.
În al doilea rând, Isus este văzut și astăzi în Euharistie. Primim Trupul și Sângele său, pregustare a banchetului ceresc.
În al treilea rând, vedem victoria lui Isus asupra păcatului și a morții și atunci când îl contemplăm pe Domnul pe Cruce. Acest lucru ne bucură, pentru că înțelegem iubirea lui Dumnezeu față de noi. Meritam moartea, dar, în schimb, prin Cristos, am primit o viață nouă.
Cum mă bucur de Domnul Isus?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: