ACCEPTĂ SĂ TRĂIEȘTI!
EVANGHELIA
Du-te, împacă-te mai întâi cu fratele tău.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,20-26
În acel timp, Isus îi învăţa pe discipolii săi, zicând: “Vă spun: dacă dreptatea voastră nu o va întrece cu mult pe cea a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. 21 Aţi auzit că s-a spus celor din vechime: «Să nu ucizi!» Dacă cineva comite o crimă va fi condamnat la judecată. 22 Dar eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va fi condamnat la judecată. Dacă cineva îi spune fratelui său «prostule!», va fi condamnat de Sinedriu. Dacă cineva îi spune «nebunule!», va fi condamnat la focul Gheenei. 23 Aşadar, dacă îţi aduci darul la altar şi acolo îţi aminteşti că fratele tău are ceva împotriva ta, 24 lasă acolo darul tău , în faţa altarului, du-te, împacă-te mai întâi cu fratele tău şi apoi, venind, oferă-ţi darul! 25 Pune-te de acord cu duşmanul tău repede, cât timp mai eşti cu el pe drum, ca nu cumva duşmanul să te dea pe mâna judecătorului, iar judecătorul gardianului şi să fii aruncat în închisoare! 26 Adevăr îţi spun, nu vei ieşi de acolo până când nu vei fi restituit ultimul ban”.
Cuvântul Domnului
Doamne, Tu ne revelezi plenitudinea a ceea ce înseamnă să fim cu adevărat oameni. Îmi reînnoiesc convingerea că îndrumarea ta mă va conduce spre această împlinire.
„Legea veche”
Cele Zece Porunci constituie fundamentul ordinii morale pe care Dumnezeu a dezvăluit-o poporului său. Ele oglindesc, de asemenea, liniile directoare etice pe care omul le poate descoperi în mod rațional prin reflecție și prin examinarea propriei conștiințe. Aceste porunci conferă o conduită morală, indică direcția spre împlinirea binelui moral și marchează limitele care ne protejează de marile pericole morale. A urma Cele Zece Porunci înseamnă să rezistăm tendințelor noastre dezordonate care ne conduc spre păcat. A ne oferi acești „parametri” a fost unul dintre primele proiecte ale lui Dumnezeu menite să consolideze legământul său cu omenirea.
„Noua Lege”
La prima vedere, Isus pare să conteste Legea Veche atunci când invocă: „Noua Lege”: „Dar eu vă spun…”. Totuși, el nu a intenționat să elimine „nici cea mai mică literă din Lege”. De fapt, Sfântul Matei a relatat în mod explicit această intenție a lui Isus în cele două versete care preced pericopa evanghelică de astăzi (vezi Mt 5,18-19). Dacă privim și mai mult înapoi, la începutul capitolului 5, găsim proclamarea Fericirilor și înțelegem că Isus a vrut să treacă dincolo de regulile fundamentale, dincolo de o lege care îl împiedică pe om să păcătuiască. Isus a vrut să ne răscumpere, să ne reînnoiască, să ne recreeze. Într-adevăr, proiectul final al legământului lui Dumnezeu cu noi este de a-l conduce pe om spre adevărata sa împlinire. Iar această împlinire constă în mult mai mult decât respectarea unor reguli și abținerea de a nu cădea în ispite. Ea constituie o Viață Nouă.
Legea lui Cristos sădită în noi
Etica creștină este, în cele din urmă, despre eliminarea decalajului dintre a fi bun și a fi sfânt, făcând saltul de la simplul control al înclinației noastre de a nu face răul, la încurajarea și determinarea voinței noastre de a face binele. Acest salt, această transformare într-o persoană cu adevărat virtuoasă, nu este rezultatul unei legi exterioare, a Legii Vechi. Omul nou însă poartă în el o Lege Nouă; o lege care constă în șoapta tăcută a Duhului Sfânt din inimile noastre, care nu numai că ne informează, ci ne conferă și puterea de a iubi și de a împlini binele. Astfel, Isus nu numai că a cerut standarde mai înalte dându-ne o Lege Nouă, dar ne-a și capacitat să o îndeplinim. Aceasta este credința noastră creștină: trăim o viață nouă prin Cristos. El trăiește în noi. Iubirea Sa se poate instaura în inimile noastre și, astfel, să devenim pe deplin vii. Adevăratul nostru potențial nu este activat prin evitarea păcatelor de moarte. Devenim pe deplin vii și integri doar atunci când trăim în Cristos, iar Cristos trăiește în noi. Atunci vom „iubi și vom face ceea ce dorim”, după cum afirmă Sfântul Augustin.
Doamne Isuse Cristoase, în timp ce îmi reînnoiesc angajamentul de a respecta legile pe care mi le descoperi prin revelația oferită prin Sfânta Biserică, doresc, de asemenea, să fiu atent la Legea ta Nouă pe care ai sădit-o în sufletul meu. Vreau să deslușesc lucrarea Duhului tău din inima mea. Ajută-mă să nu mă împotrivesc inspirațiilor sale și să le deosebesc mereu de propria mea voință.
Doamne, astăzi, prin harul tău, voi identifica un moment în care să pot pune concret în practică Legea ta Nouă, pregătindu-mi inima pentru a dori ceea ce dorești tu.
Pentru o reflecție suplimentară:
Catehismul Bisericii Catolice Nr. 1968
Legea evanghelică împlineşte poruncile Legii. Cuvântarea Domnului, departe de a anula sau a devaloriza prescripţiile morale ale Legii vechi, le degajă virtualităţile ascunse şi face să se nască din ele exigenţe noi: îi revelează tot adevărul divin şi uman. Nu adaugă precepte exterioare noi, dar ajunge să reformeze rădăcina actelor, inima, acolo unde omul alege între pur şi impur, unde cresc credinţa, speranţa şi iubirea şi, cu ele, celelalte virtuţi.
Evanghelia duce astfel Legea la plinătate prin imitarea perfecţiunii Tatălui ceresc, prin iertarea duşmanilor şi prin rugăciunea pentru prigonitori, după exemplul generozităţii divine.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: