ACCEPTAREA LUI DUMNEZEU
LECTURA I
Pentru ce i se dă lumina vieţii celui ce suferă?
Citire din cartea lui Iob 3,1-3.11-17.20-23
Iob şi-a deschis gura şi şi-a blestemat ziua naşterii. Iob a luat cuvântul şi a zis: 3 “Să piară ziua în care m-am născut şi noaptea în care s-a spus: «A fost zămislit un băiat!» 11 De ce n-am murit din pântecele mamei şi, abia ieşit din sânul ei, să-mi fi dat duhul? 12 De ce m-au întâmpinat doi genunchi şi doi sâni care să mă alăpteze? 13 Căci acum aş fi fost culcat şi aş fi fost liniştit, aş dormi şi m-aş odihni 14 împreună cu regii şi sfătuitorii pământului, care şi-au construit nişte ruine; 15 cu căpeteniile care aveau aur şi şi-au umplut casele cu argint. 16 Sau de-aş fi fost ca un avorton ascuns, ca pruncii care n-au văzut lumina! 17 Acolo, cei nelegiuiţi încetează să se agite, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri. 20 De ce i se dă celui care suferă lumină şi viaţă, celor amărâţi cu sufletul – 21 cei care aşteaptă moartea, şi ea nu vine, care sapă pentru ea mai mult decât pentru comori, 22 care se bucură foarte mult, se veselesc pentru că au găsit un mormânt – 23 adică omului, căruia îi este ascunsă calea şi pe care Dumnezeu îl îngrădeşte de peste tot?”
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 87(88),2-3.4-5.6.7-8 (R.: 3a)
R.: Rugăciunea mea, Doamne, să ajungă înaintea ta!
2 Doamne, Dumnezeul mântuirii mele,
zi şi noapte strig înaintea feţei tale.
3 Rugăciunea mea să ajungă înaintea ta,
pleacă-ţi urechea la strigătul meu! R.
4 Căci sufletul meu e sătul de rele
şi viaţa mea se apropie de locuinţa morţilor.
5 Sunt considerat printre cei care coboară în groapă,
sunt ca un viteaz care nu mai are putere. R.
6 Stau întins printre cei morţi,
ca cei străpunşi, culcaţi în mormânt,
de care nu-ţi mai aduci aminte
şi pe care mâna ta i-a părăsit. R.
7 M-ai aruncat în groapa cea mai adâncă,
în întuneric şi în umbra morţii.
8 Mânia ta apasă asupra mea
şi toate valurile tale le-ai prăvălit peste mine. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mc 10,45b
(Aleluia) Fiul Omului a venit ca să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi. (Aleluia)
EVANGHELIA
Isus s-a îndreptat cu hotărâre spre Ierusalim.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 9,51-56
Când s-au împlinit zilele înălţării sale, Isus s-a îndreptat cu hotărâre spre a merge la Ierusalim 52 şi a trimis soli înaintea sa. Şi, mergând, au intrat într-un sat al samaritenilor, ca să pregătească pentru el cele necesare. 53 Însă nu l-au primit, pentru că se îndrepta spre Ierusalim. 54 Văzând aceasta, discipolii Iacob şi Ioan i-au spus: “Doamne, vrei să cerem ca focul să coboare din cer şi să-i nimicească?” 55 Dar, întorcându-se, el i-a mustrat. 56 Şi au mers într-un alt sat.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, L-ai trimis pe Fiul tău în lume nu pentru a o condamna, ci pentru a o mântui. Tu știi cât am nevoie să-l primesc pe Fiul tău în viața mea. Îmi doresc ca TU să locuiești în inima mea și să domnești în ea. Ferește-mă de tot ceea ce ar putea să mă despartă de Tine.
Disperarea lui Iob
În prima lectură, auzim fragmente din monologul introductiv al lui Iob. Satana l-a acuzat pe Iob că este pios și cinstit doar pentru că are bogăție și sănătate. Ca răspuns la această acuzație, Dumnezeu i-a permis Satanei să-l pună la încercare pe Iob și să-i răpească averea, copiii și sănătatea. Monologul de debut al lui Iob, ca urmare a suferințelor sale, este un strigăt de durere. Viața sa a devenit insuportabilă și el își dorea moartea pentru a pune capăt suferinței. „Iob rostește de șapte ori un blestem asupra zilei sale de naștere (3,3-9) și își dorește cu voce tare să nu fi supraviețuit copilăriei (3,11, 16)” (Ignatius Catholic Study Bible: Job, 19). Chiar dacă a pierdut aproape totul și își blestemă ziua nașterii, Iob nu îl blestemă pe Dumnezeu sau creația Sa. Deși nu este perfect, el rămâne credincios atunci când a fost pus la încercare.
Soluția lui Isus
Cartea lui Iob nu oferă un răspuns clar cu privire la ceea ce se întâmplă după moartea noastră. În niciun moment în carte Iob nu spune: „Sunt dispus să sufăr și să îmi pierd această viață pământească pentru a câștiga viața veșnică care mă așteaptă”. Problema suferinței și a atenției lui Dumnezeu față de noi își primește explicația finală nu în Cartea lui Iob, ci în Evanghelia lui Cristos. Isus este Mielul nevinovat care suferă din cauza păcatelor noastre și care dobândește viața veșnică pentru fiecare dintre noi. “Prin pătimirea lui Isus, învățăm că Dumnezeu nu este indiferent la suspinele și gemetele neamului omenesc; pentru că, în Cristos, El s-a pogorât în lumea noastră și a gustat amărăciunea respingerii și durerii omenești. Făcând acest lucru, el a arătat că suferința constituie o cale de răscumpărare și nu doar de obținere a unui merit sau de perfecționare a caracterului moral al cuiva” (Ignatius Catholic Study Bible: Job, 15). În Evanghelia de astăzi, vedem că Isus este hotărât să meargă spre Ierusalim pentru a suferi și a muri pentru noi. El este mânat de iubire și își manifestă mila și îndelunga răbdare față de cei care nu l-au primit în Samaria.
Încrederea Terezei
Sfânta Tereza, a cărei comemorare o celebrăm astăzi, a învățat că încrederea este calea care ne conduce către Iubirea care ne dăruiește totul. “Cu încredere, izvorul harului se revarsă în viața noastră, Evanghelia prinde trup în noi și ne face să fim canale de milostivire pentru frații și surorile noastre (Francisc, C’est la confiance, 2). Tereza este sfânta care a descoperit „calea mică”, calea copilăriei spirituale. Ea scrie: „Nu aveam nevoie să cresc, ci mai degrabă trebuia să rămân mică”. În acest fel, ea nu era încrezătoare atât în ea însăși, ci în puterea lui Dumnezeu. Ea vorbea despre faptul că nu se încredea în propriile merite, ci se încredea în Dumnezeu pentru a o face o sfântă. Învățătura ei nu contrazice învățătura Bisericii cu privire la har și la modul în care trebuie să cooperăm cu harul lui Dumnezeu, să împlinim fapte bune și să creștem în sfințenie. Ceea ce subliniază Tereza este supremația lucrării lui Dumnezeu: „Ea ne încurajează să avem încredere deplină atunci când contemplăm iubirea lui Cristos revărsată până la capat” (Francisc, C’est la confiance, 19).
Doamne Isuse, învață-mă calea cea mică care mă duce spre sfințenie. Am încercat atât de multe căi pentru a crește în sfințenie. Când văd progrese, sunt tentat să cad în păcatul mândriei. Când progresez, sunt tentat să mă compar cu ceilalți. Învață-mă să te imit și să ajung blând și smerit cu inima.
Am încredere în eforturile mele pentru a crește în sfințenie, sau trebuie să urmăresc mica calea învățată de Sfânta Tereza și să-mi pun încrederea în infinita milostivire a lui Dumnezeu? Îmi pot rezerva puțin timp în această săptămână pentru a citi și puncta unele fragmente din Exortația apostolică a Papei Francisc „C’est la confiance” cu privire la încrederea în iubirea milostivă a lui Dumnezeu (15 octombrie 2023)?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: