ACOLO UNDE FRIGUL NU PĂTRUNDE

Se povestește într-o fabulă că frigul a rămas surprins auzind cum o pasăre cânta în plină iarnă.

– Unde ai petrecut noaptea? o întrebă frigul.

– Într-un staul, unde boii mi-au împrumutat din căldura lor.

În noaptea următoare frigul s-a înăsprit atât de tare, încât boilor și măgarilor le îngheța respirația. Iar frigul, care credea deja moartă pasărea, auzi, spre surprinderea sa, că aceasta continua să cânte.

– Bine, dar unde ai petrecut noaptea? întrebă din nou.

– Într-o peșteră, unde a fost aprins un foc.

În următoarea noapte, acea peșteră se transformase într-un adevărat congelator.

Frigul rămase și mai surprins când, în ziua următoare, auzi din nou pasărea cântând.

– Încă nu ai murit de frig? Unde ai petrecut ultima noapte? întrebă din nou.

– Lângă inima unei mame care-și strângea în brațe copilul.

– Acolo eu nu pot să pătrund – se gândi frigul, declarându-se învins.

Una dintre cele mai mari minuni pe care Dumnezeu le-a făcut este inima unei mame. Este lucrul cel mai asemănător cu iubirea lui Dumnezeu. Atinge niște cote de dăruire de neînchipuit pentru rațiunea umană.

Sfânta Fecioară Maria este Mamă. Pe lângă aceasta, este cea binecuvântată între toate mamele. Și este Mama mea.

„Dumnezeu, neputând fi prezent în toate părțile, le-a pus în lume pe mame” (proverb arab).