ACOLO UNDE MĂ AȘTEAPTĂ DUMNEZEU

La miezul nopții, omul spuse: „A sosit ceasul pentru a-mi lăsa casa și a-l căuta pe Dumnezeu. Cine m-a ținut în minciună atât timp”? Dumnezeu i-a răspuns senin: „Eu”. Însă omul nu auzea nimic.

Mama dormea dulce, cu copilul adormit la piept, într-o parte a patului. Spuse omul: „Cine sunteți voi, care m-ați mințit atât timp?’” Vocea lui Dumnezeu spuse din nou: „Ei sunt Dumnezeu”. Însă omul nu auzea nimic.

Copilul striga în somn, lipindu-se de mama sa. Dumnezeu îi spuse omului: „Oprește-te, nesăbuitule, și nu-ți părăsi casa”. Însă omul nu auzea nimic. Iar Dumnezeu suspina trist: „De ce o fi vrând să vină la mine, abandonându-mă?”

  Dumnezeu este pretutindeni, însă fiecare îl poate afla doar acolo unde Dumnezeu îl așteaptă. Iar Dumnezeu ne așteaptă în fiecare moment în activitatea concretă pe care ne-o încredințează pentru acel moment.

A-l face să aștepte înseamnă „a-l pune de planton”.