ACUZAȚIA DIABOLICĂ A CĂRTURARILOR
LECTURA I
Voi pune duşmănie între tine şi femeie, între descendenţa ta şi descendenţa ei.
Citire din cartea Genezei 3,9-15
După ce Adam a mâncat din pom, Domnul Dumnezeu l-a chemat pe om şi i-a zis: “Unde eşti?” 10 El a răspuns: “Am auzit glasul tău în grădină şi mi-a fost frică, pentru că sunt gol, şi m-am ascuns”. 11 Şi el a zis: “Cine ţi-a făcut cunoscut că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?” 12 Omul a răspuns: “Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie cu mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat”. 13 Domnul Dumnezeu i-a zis femeii: “De ce ai făcut aceasta?” Femeia i-a răspuns: “Şarpele m-a amăgit şi am mâncat”. 14 Domnul Dumnezeu i-a zis şarpelui: “Fiindcă ai făcut aceasta, blestemat să fii mai mult decât toate animalele şi toate fiinţele câmpului; pe pântece să umbli şi ţărână să mănânci în toate zilele vieţii tale! 15 Duşmănie voi pune între tine şi femeie, între descendenţa ta şi descendenţa ei. Acesta îţi va pândi capul şi tu îi vei pândi călcâiul”.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 129(130),1-2.3-4.5-6ab.7-8 (R.: 7b)
R.: La Domnul este îndurare şi belşug de mântuire.
1 Dintru adâncuri strig către tine, Doamne,
2 Doamne, ascultă glasul meu!
Pleacă-ţi urechea ta la glasul rugăciunii mele! R.
3 Dacă te-ai uita la fărădelegi, Doamne,
Doamne, cine ar mai putea să stea în faţa ta?
4 La tine însă este iertare,
şi ne temem de tine. R.
5 Eu nădăjduiesc în Domnul;
sufletul meu speră în cuvântul său.
6ab Sufletul meu îl aşteaptă pe Domnul
mai mult decât aşteaptă străjerii ivirea zorilor. R.
7 Să nădăjduiască Israel în Domnul,
căci la Domnul este îndurare şi belşug de mântuire!
8 El îl va mântui pe Israel de toate fărădelegile sale. R.
LECTURA A II-A
Am crezut, de aceea am vorbit.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Corinteni 4,13-5,1
Fraţilor, având acelaşi duh al credinţei, după cum este scris: “Am crezut, de aceea am vorbit”, credem şi noi şi de aceea vorbim, 14 ştiind că cel care l-a înviat pe Domnul Isus ne va învia şi pe noi împreună cu Isus şi ne va aşeza lângă el împreună cu voi. 15 De fapt, toate sunt pentru voi, pentru ca, înmulţindu-se harul, să sporească aducerea de mulţumire prin cât mai mulţi spre gloria lui Dumnezeu. 16 De aceea noi nu ne descurajăm, dimpotrivă, dacă omul nostru din afară se distruge, cel interior se înnoieşte din zi în zi, 17 căci suferinţa noastră scurtă şi uşoară ne aduce un belşug nemărginit al gloriei veşnice, 18 pentru că noi nu căutăm cele care se văd, dar cele care nu se văd, căci cele care se văd sunt temporare, pe când cele care nu se văd sunt veşnice. 5,1 Ştim că dacă locuinţa pământească, cortul nostru, se desface, avem o locuinţă de la Dumnezeu, o locuinţă nefăcută de mână de om, veşnică, în ceruri.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 12,31b-32
(Aleluia) “Acum conducătorul acestei lumi va fi aruncat afară, iar eu, când voi fi înălţat de pe pământ, îi voi atrage pe toţi la mine”, spune Domnul. (Aleluia)
EVANGHELIA
Dacă Satana se ridică împotriva lui însuşi şi este dezbinat, nu poate să se menţină, ci s-a terminat cu el.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 3,20-35
În acel timp, Isus a venit în casă, şi mulţimea s-a adunat din nou, încât nu mai puteau nici să mănânce pâine. 21 Când au auzit ai săi, au venit să-l ia, căci spuneau că şi-a ieşit din fire. 22 Iar cărturarii care coborâseră din Ierusalim spuneau: “Îl are pe Beelzebul!” şi: “Cu ajutorul căpeteniei diavolilor îi scoate pe diavoli”. 23 Dar el, chemându-i, le vorbea în parabole: “Cum poate Satana să-l scoată pe Satana? 24 Dacă o împărăţie este dezbinată în sine, împărăţia aceea nu poate dăinui, 25 iar dacă o casă este dezbinată în sine, casa aceea nu va putea dăinui. 26 Deci, dacă Satana se ridică împotriva lui însuşi şi este dezbinat, nu poate să se menţină, ci s-a terminat cu el. 27 Nimeni nu poate să intre în casa unui om puternic şi să-i jefuiască lucrurile dacă, mai întâi, nu-l leagă pe cel puternic; atunci îi va jefui casa. 28 Adevăr vă spun că toate le vor fi iertate fiilor oamenilor: păcatele şi blasfemiile, oricâte blasfemii ar fi zis, 29 dar, dacă cineva ar zice blasfemii împotriva Duhului Sfânt, nu va avea iertare niciodată, ci va fi vinovat de un păcat veşnic”. 30 Pentru că spuneau: “Are un duh necurat!” 31 Au venit mama şi fraţii lui şi, stând afară, au trimis la el ca să-l cheme. 32 Mulţimea era aşezată în jurul lui şi i-au spus: “Iată, mama ta şi fraţii tăi te caută afară!” 33 Iar el, răspunzând, le-a zis: “Cine este mama mea şi cine sunt fraţii mei?” 34 Şi, rotindu-şi privirea peste cei aşezaţi în jurul lui, a spus: “Iată mama mea şi fraţii mei! 35 Oricine face voinţa lui Dumnezeu, acela îmi este frate şi soră şi mamă”.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, toate binefacerile provin de la Tine. Tu mă inviți să mă bucur de bunătatea ta și de binecuvântările vieții tale dumnezeiești. Ajută-mă să rezist ispitelor Diavolului și să dobândesc fericirea veșnică alături de tine.
Acuzația cărturarilor
Evanghelia după Sfântul Marcu, în capitolele 2 și 3, relatează conflictul tot mai mare dintre Isus și autoritățile religioase ale vremii. Cărturarii galileeni l-au acuzat pe Isus că a săvârșit o blasfemie atunci când a susținut că iartă păcatele (Mc 2,7). Fariseii din Galileea i-au interpelat pe ucenicii lui Isus în legătură cu faptul că acesta mânca cu vameșii și cu păcătoșii publici (Mc 2,16). Unii erau îngrijorați de faptul că ucenicii lui Isus nu posteau precum ucenicii lui Ioan Botezătorul și cei ai fariseilor (Mc 2,18). De asemenea, fariseii galileeni i-au acuzat pe ucenicii lui Isus și pe Isus însuși că ar fi încălcat repausul sabatic (Mc 2,24; 3,2). Totul a culminat cu fariseii și irodienii care au pus la cale moartea lui Isus (Mc 3,6). Drept reacție, Isus s-a retras către mare și câmpie (Mc 3,7) și i-a rânduit pe cei doisprezece ucenici ca apostoli și conducători ai Noului Israel. Fragmentul din Evanghelia de astăzi începe cu Isus întorcându-se după retragerea sa, în casa lui Simon Petru și a lui Andrei situată la Cafarnaum. În loc ca rudele lui Isus din Nazaret să meargă la Cafarnaum pentru a-l întâmpina și a se bucura pentru tot ceea ce făcuse, au încercat să îl sechestreze, deoarece credeau că „și-a ieșit din minți”. În mod similar, în loc ca mai marii religioși ai poporului din Ierusalim să-L preamărească pe Dumnezeu pentru minunile și faptele mărețe pe care le-a săvârșit Isus, ei L-au criticat și L-au acuzat că acționează cu ajutorul Diavolului. Cărturarii din Ierusalim aveau mai multă autoritate decât fariseii galileeni. Se pare că fariseii nu numai că, împreună cu irodienii, au pus la cale moartea lui Isus, dar au și trimis vorbă la Ierusalim cu privire la acțiunile și învățăturile lui Isus. Soluția, potrivit cărturarilor din Ierusalim, era să explice că miracolele și marile fapte săvârșite Isus erau de natură diabolică. Ei au început să le spună oamenilor că Isus era posedat de un duh necurat și că nu putea să scoată demoni decât cu ajutorul căpeteniei diavolilor.
Replica lui Isus
Isus îi convoacă pe cărturari, îi confruntă și răspunde acuzațiilor lor. El începe prin a evidenția greșeala logicii lor și o face folosind câteva parabole sau comparații. El le cere să se gândească la o împărăție. Ar putea un rege, care își conduce regatul, să pornească o revoltă împotriva propriei sale guvernări și să-și distrugă propriul regat? Oare conducătorul unei case ar începe o revoltă împotriva lui însuși și și-ar distruge propria casă? Dacă nu, atunci de ce Satana, căpetenia diavolilor, ar porni un război împotriva celorlalți demoni subordonați și și-ar distruge propriul regat al întunericului? De ce l-ar împuternici Satana pe Isus să distrugă stăpânirea lui Satana? Cărturarii, se pare, fuseseră reduși la tăcere. Isus folosește apoi o a doua comparație pentru a-i lămuri pe cărturari cum scoatea demonii. El îl compară pe Satana cu cineva puternic care își păzește în mod egoist oamenii pe care îi posedă. Isus subliniază că, pentru a-i elibera pe cei aflați în robie, trebuie mai întâi să-l legi pe cel puternic, Satana. Este exact ceea ce face Isus prin exorcizările și vindecările sale. El distruge stăpânirea Răului și a Diavolului. El îl leagă pe cel puternic, îi jefuiește casa și îi eliberează pe cei care erau ținuți în robie. După ce le-a dezvăluit cărturarilor din Ierusalim greșeala argumentului lor și a subliniat ceea ce face prin exorcizările sale, Isus îi avertizează pe cărturari că au inimile împietrite (Mc 3,5). Ei sunt atât de orbi încât numesc rău ceea ce este bun și numesc diabolic ceea ce este dumnezeiesc. Ei bat la ușa blasfemiei împotriva Duhului Sfânt. Sunt în pericolul de a refuza să se căiască pentru păcatele lor și se închid în fața iertării pe care Dumnezeu dorește să le-o ofere prin Fiul său, Isus Cristos. „Marcu leagă în mod explicit această blasfemie împotriva Duhului Sfânt de acuzația cărturarilor. Isus nu afirmă că mai marii poporului au săvârșit acest păcat care condamnă pentru veșnice, ci îi avertizează asupra pericolului grav în care se află, dacă nu-și deschid inimile față de Duhul Sfânt și nu se căiesc” (Healy, The Gospel of Mark, 78). Răspunsul tăcut al cărturarilor este grăitor. Marcu își îndreaptă apoi atenția asupra rudelor lui Isus care au sosit din Nazaret la Cafarnaum pentru a-l sechestra. În loc să meargă la ușă pentru a-și saluta mama și verișorii, Isus folosește ocazia pentru a-i învăța pe cei care stăteau în jurul său despre noua familie pe care o forma: oricine împlinește voința lui Dumnezeu este fratele, sora și mama lui Isus. A fi membru al noii familii a lui Dumnezeu nu se motivează prin descendența față de Abraham, Isaac și Iacob, ci pe credința în Isus, pe respectarea voinței lui Dumnezeu și pe trăirea în unitate prin legătura dragostei creștine.
Diavolul și prima familie
Prima lectură, din Cartea Genezei (3), a fost aleasă în conexiune cu Evanghelia din două motive. În primul rând, ea menționează șarpele străvechi, Diavolul, și modul în care acesta i-a ispitit pe Adam și Eva să păcătuiască și să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu. Același șarpe i-a ispitit pe cărturarii din Ierusalim în Evanghelie să se răzvrătească împotriva Fiului lui Dumnezeu. Ispita propusă lui Adam și Evei nu avea legătură cu cunoașterea sau recunoașterea binelui și a răului. A fost despre dorința de a fi cel care decide ce este bine și ce este rău. Este ispita de a fi ca Dumnezeu, dar fără Dumnezeu (Cavins, Morrow, Rocha, Swafford, A Catholic Guide to the Old Testament, 118). Cărturarii din Ierusalim căzuseră în același păcat. În loc să recunoască binele pe care îl făcea Isus, ei stabilesc singuri ce este bine și ce este rău. Ei consideră că Isus încalcă tradițiile și interpretările lor privind Legea lui Moise și, prin urmare, Isus nu poate decât să fie în înțelegere cu Diavolul și astfel trebuie omorât. În al doilea rând, prima lectură menționează prima familie, primii noștri părinți, Adam și Eva. Din cauza păcatului lui Adam și al Evei, familia umană a fost marcată și rănită de păcatul originar. Când Dumnezeu l-a blestemat pe șarpe, el a prezis cum urmașii șarpelui vor continua să lovească în călcâiul omenirii, în timp ce urmașii Evei vor zdrobi capul șarpelui. Isus este urmașul, sămânța femeii, care vindecă rana păcatului originar, îl învinge pe Diavol și șterge blestemul provocat de păcat. „Acest «Nou Adam» și mult-așteptat Mântuitor va intra într-o grădină și va transpira sânge, luând asupra sa blestemul și păcatul primului Adam, iar suferința și moartea sa pe lemnul unui copac vor transforma acel lemn în Noul Pom al Vieții. Fidelitatea lui Isus față de Tatăl și respingerea minciunilor Satanei, până la moarte, arată calea pe care primul Adam și toți fiii lui Adam trebuiau și trebuie să pășească” (Gray și Cavins, Walking with God, 22).
Doamne Isuse, tu ai zdrobit capul șarpelui străvechi prin viața, pătimirea, moartea și învierea ta. Învață-mă să evit mușcătura mortală a șarpelui și să înving păcatul din viața mea.
Sunt deschis față de învățăturile lui Cristos?
Mă comport, uneori, precum rudele lui Isus și cred că este „nebun”?
Sunt învățături ale Bisericii cărora mă împotrivesc sau cu care nu sunt de acord?
Cum pot să-mi conformez mai bine modul de gândire cu cel al lui Cristos și al Bisericii sale?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: