ADEVĂRATA CUNOAȘTERE
EVANGHELIA
Îl urmăreau ca să vadă dacă vindecă în zi de sâmbătă.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 6,6-11
Într-o zi de sâmbătă, Isus a intrat în sinagogă şi învăţa. Era acolo un om a cărui mână dreaptă era paralizată. 7 Cărturarii însă şi fariseii îl urmăreau, ca să vadă dacă vindecă în zi de sâmbătă, ca să găsească de ce să-l acuze. 8 Dar el cunoştea gândurile lor şi i-a spus omului care avea mâna paralizată: “Ridică-te şi stai în mijloc!” El s-a ridicat şi a stat acolo. 9 Isus le-a spus: “Vă întreb dacă este permis în zi de sâmbătă să faci bine sau să faci rău, să salvezi o viaţă sau să o pierzi”. 10 Privindu-i pe toţi de jur împrejur, i-a spus: “Întinde-ţi mâna!” El a făcut astfel şi mâna lui s-a vindecat. 11 Dar ei s-au umplut de furie şi vorbeau între ei ce să-i facă lui Isus.
Cuvântul Domnului
Doamne Isuse, tu ai dat vedere orbilor și i-ai vindecat pe cei bolnavi, atât din punct de vedere trupesc și sufletesc. Tu știi cât de mult am nevoie de tine. Învață-mă să mă rog ție și să-mi păstrez ochii îndreptați asupra ta.
Fariseii îl urmăreau îndeaproape
Cărturarii și fariseii îl priveau îndeaproape pe Isus – nu pentru a învăța de la el, nici pentru a-l înțelege mai profund, nici măcar pentru a se minuna de puterea și bunătatea lui – ci pentru a putea să-l acuze. Această scenă ne poate provoca să reflectăm asupra propriei noastre atitudini sau „căutări”. La ce ne uităm mai întâi, sau, mai bine spus, ce căutăm? Disputele din lumea de astăzi, din propriile noastre familii, sau legate de relațiile noastre, ne pot întuneca perspectiva. Cu cât ne apropiem mai mult de Isus, cu cât ne lăsăm mai mult atrași de el, cu atât mai clar vom putea vedea cu ochii credinței.
Omul paralizat l-a privit pe Domnul
Luca ne spune că, cunoscând intențiile inimilor lor, Isus i-a cerut omului să se ridice în picioare în fața tuturor. Imaginându-ne scena, aflăm că Isus i-a cerut unui om paralizat să se ridice în picioare în fața celor care conduceau sinagoga. Un om cu paralizat (în acele vremuri, deseori, suferința era percepută ca o pedeapsă din partea lui Dumnezeu sau ca o consecință a păcatelor proprii sau familiei) s-a ridicat în fața tuturor, la cererea lui Isus. Ne putem imagina o poziție mai vulnerabilă sau mai expusă pentru acel om? Cu toate acestea, se poate ca privirea sa să fi fost fixată asupra chipului lui Cristos, și tocmai aceasta i-a oferit putere, inclusiv în condiția sa de vulnerabilitate.
Atitudinea noastră
Doi oameni pot vedea același lucru și totuși să perceapă realități diferite. Când fariseii au privit la Cristos, au văzut doar un „scandalagiu” ale cărui activități amenințau comunitatea pe care o guvernau. Paraliticul a privit spre același Cristos, dar nu s-a simțit amenințat. El a avut încredere și și-a deschis, cu mult curaj, mâinile pentru a primi tot ceea ce Domnul avea să îi ofere. El a crezut, nu pentru că știa ce va primi în final, ci pentru că a crezut în bunătatea celui care dăruia. Inimile însuflețite de iubirea lui Cristos sunt dispuse să perceapă lumina lui Cristos din ceilalți și, prin urmare, trăiesc cu bucurie.
Doamne Isuse, te apropii și astăzi de mine așa cum ai făcut în acea zi, în sinagogă. Te expui, te lași expus, te faci vulnerabil în fața mea, în Euharistie, în cei săraci, în cei nevoiași, între membrii propriei mele familii, între prietenii mei și în relațiile cu ceilalți. Ajută-mă să-mi păstrez mereu privirea fixată asupra ta. Cer de la tine harul de a avea puterea să fiu receptiv, cu ochii și cu inima, pentru a te recunoaște, inclusiv în momentele în care mă surprinzi cel mai mult. Doresc să cunosc, mereu, adevărul pe care tu, Doamne, dorești să mi-l dezvălui.
Doamne, astăzi, prin harul tău, îi voi invoca lumina Duhului Sfânt pentru a-mi „corecta” privirea și percepția, funcție de necesitățile celor de lângă mine, și pentru a-mi purifica intențiile.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: