LECTURA I
Doamne, tu ai zis: “Numele meu va fi acolo”.
Citire din cartea întâi a Regilor 8,22-23.27-30
În zilele acelea, Solomon a stat înaintea altarului Domnului, în faţa întregii adunări a lui Israel. Şi-a întins mâinile spre cer 23 şi a zis: “Doamne Dumnezeul lui Israel, nu este Dumnezeu ca tine nici sus în ceruri, nici jos pe pământ: tu ţii alianţa şi îndurarea faţă de slujitorii tăi care umblă înaintea ta din toată inima lor! 27 Căci într-adevăr locuieşte Dumnezeu pe pământ? Iată, cerurile şi cerurile cerurilor nu pot să te cuprindă! Cu atât mai puţin această casă pe care am construit-o. 28 Întoarce-ţi faţa spre rugăciunea slujitorului tău şi spre cererea lui, Doamne Dumnezeul meu, ca să asculţi strigătul şi rugăciunea pe care ţi-o adresează astăzi slujitorul tău! 29 Să fie ochii tăi deschişi spre casa aceasta noapte şi zi, spre locul în care ai zis: «Acolo va fi numele meu», ca să asculţi rugăciunea pe care ţi-o va adresa slujitorul tău în locul acesta! 30 Ascultă cererea slujitorului tău şi a poporului tău, Israel, când se vor ruga în locul acesta! Ascultă-i din sălaşul locuinţei tale, din ceruri! Ascultă şi iartă!

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 83(84),3.4.5 şi 10.11 (R.: cf. 2)
R.: Cât de plăcut este, Doamne, lângă altarul tău.

3 Sufletul meu suspină,
ba chiar tânjeşte după curţile Domnului.
Inima mea şi trupul meu
tresaltă de bucurie în Domnul Dumnezeul cel viu. R.

4 Până şi vrabia îşi găseşte o casă
şi rândunica un cuib unde să-şi pună puii lor:
altarele tale, Doamne Sabaot,
regele meu şi Dumnezeul meu! R.

5 Fericiţi sunt cei care locuiesc în casa ta,
pentru că te pot lăuda mereu.
10 Dumnezeule, scutul nostru,
priveşte şi vezi faţa unsului tău! R.

11 Căci mai bună este o zi în curţile tale,
decât o mie în altă parte;
prefer să stau în pragul casei Dumnezeului meu,
decât să locuiesc în corturile celor fărădelege. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ps 118(119),36a.29b
(Aleluia) Înclină-mi inima spre învăţăturile tale, Doamne, şi dăruieşte-mi legea ta. (Aleluia)

EVANGHELIA
Voi daţi deoparte porunca lui Dumnezeu, ca să stabiliţi tradiţia voastră!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 7,1-13
În acel timp, nişte farisei şi unii dintre cărturari, care veniseră de la Ierusalim s-au adunat în jurul lui Isus 2 şi au văzut că unii dintre discipolii lui mâncau cu mâinile necurate, adică nespălate – 3 căci fariseii şi toţi iudeii nu mănâncă dacă nu şi-au spălat mâinile cu grijă, ţinând astfel tradiţiile bătrânilor, 4 iar când se întorc de la piaţă, nu mănâncă dacă nu se purifică; mai sunt şi multe altele pe care le-au primit ca să le păzească: spălarea paharelor, a oalelor şi a vaselor de bronz. 5 Aşadar, fariseii şi cărturarii l-au întrebat: “De ce discipolii tăi nu urmează tradiţiile bătrânilor, ci mănâncă cu mâinile necurate?” 6 El le-a spus: “Bine a profeţit Isaia despre voi, ipocriţilor, după cum este scris: «Acest popor mă cinsteşte cu buzele, însă inima lor este departe de mine. 7 În zadar mă cinstesc propunând învăţături care sunt doar porunci ale oamenilor». 8 Lăsând la o parte porunca lui Dumnezeu, voi ţineţi tradiţia oamenilor”. 9 Şi le-a spus: “Frumos! Voi zădărniciţi porunca lui Dumnezeu, ca să stabiliţi tradiţia voastră. 10 Căci Moise a spus: «Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta!» şi: «Cine vorbeşte de rău pe tatăl sau pe mama să fie dat la moarte!» 11 Voi însă spuneţi: «Dacă un om îi zice tatălui sau mamei: ‘Este corban – adică ofertă sacră – ceea ce ţi se cuvine de la mine’», 12 voi nu-l lăsaţi să mai facă ceva pentru tatăl sau mama lui. 13 Astfel, suprimaţi cuvântul lui Dumnezeu pentru tradiţia voastră pe care voi v-o transmiteţi. Şi faceţi multe alte lucruri asemănătoare”.

Cuvântul Domnului

Doamne Dumnezeule, recunosc că și eu pot cădea ușor în ipocrizie. Uneori, spun ceva și fac altceva. Alteori, ofer un adevărat spectacol de evlavie doar pentru a fi văzut de alții, când, în realitate, inima mea este departe de tine. Te rog să mă vindeci astfel încât să te pot iubi cu o inimă neîmpărțită.

Rugăciunea și rugămintea lui Solomon

Când Templul a fost finalizat, Solomon a chemat poporul la liturghia consacrării din timpul Sărbătorii Corturilor (1Rg 8,1-66). El a urmat exemplul tatălui său, regele David, și a prezidat adunarea lui Israel ca rege-preot, conducând lunga rugăciune de consacrare (1Rg 8,22-53), binecuvântând adunarea în numele Domnului (1Rg 8,54-61) și oferind sacrificii de boi și oi (1Rg 8,62-66). Astăzi ascultăm o parte din rugăciunea de consacrare. În rugăciunea sa, Solomon s-a referit la legămintele pe care Dumnezeu le-a încheiat cu omenirea și cu Israel. El i-a cerut lui Dumnezeu să îl elibereze pe Israel de blestemele legământului prevăzut în Deuteronom. Acestea includeau înfrângerea militară, seceta, foametea, ciuma, boala, captivitatea și exilul. În cererile sale, Solomon îi solicită Domnului să ierte și să elibereze exilații căiți, să pună capăt secetelor provocate de păcate, să îi salveze pe păcătoși, să împlinească rugăciunile și cererile poporului, să îi ofere lui Israel victoria în război și să-și arate îndurarea față de prizonierii căiți. După rugăciunea de consacrare a lui Solomon, Dumnezeu va confirma că i-a ascultat rugăciunea și că Templul a fost stabilit și consacrat ca loc al prezenței sale.

Tradiția bătrânilor

În timpul lui Isus, practica religioasă și respectarea strictă a Legii lui Moise promovate de farisei deveniseră, din păcate, împovărătoare. Fariseii erau scandalizați de faptul că Isus și discipolii săi nu respectau tradiția bătrânilor și mâncau fără să se spele pe mâini înainte de masă. Legea lui Moise cerea spălarea mâinilor înainte de a oferi jertfe și de a mânca din ce era oferit ca jertfă (Ex 30,17-21; Num 18,11-13). Această poruncă a fost însă extinsă, prin tradiția bătrânilor, cu privire la fiecare masă. Potrivit acestei tradiții, fiecare masă presupunea un gest liturgic și, prin urmare, impunea un ritual de spălare a mâinilor.

Ipocrizia fariseilor

În fragmentul evanghelic de astăzi, Isus pune în evidență ipocrizia fariseilor. Agățându-se de tradiția umană și acordând mai multă importanță acesteia, fariseii nu țineau cont de esența poruncilor lui Dumnezeu și anulau Cuvântul lui Dumnezeu. Isus invocă profeția din Isaia 29,10-24 care îi acuza pe oameni că au înlocuit practica religioasă superficială cu adevărata ascultare față de voința lui Dumnezeu și cu adevărata închinare. Isus aplică această profeție fariseilor care neglijau în mod ipocrit îngrijirea părinților lor bătrâni, promițând, însă, să-și dedice averea Templului.

Doamne Isuse, tu mi-ai pregătit o locuință în Casa cerească a Tatălui tău. Îmi imaginez cât de frumoasă este această locuință! O zi în cer este mai frumoasă decât o mie, aici, pe pământ. Condu-mă în această locuință. Condu-mi pașii. Întărește-mi spiritul.

Trebuie să ne amintim că adevărata practică religioasă și închinarea autentică trebuie să se bazeze pe iubirea lui Dumnezeu mai presus de orice și pe iubirea față de aproapele nostru. Iubirea, în cuvintele Sfântului Paul, reprezintă împlinirea Legii (Rom 13,10). Trebuie să ne debarasăm de orice fel de acțiuni ipocrite. Suntem ipocriți și mincinoși dacă spunem și ne comportăm ca și cum îl iubim pe Dumnezeu și totuși neglijăm să ne îngrijim cu dragoste de cei de lângă noi (1In 4,20).

 

Oare sunt și eu ipocrit?

Cu ajutorul lui Dumnezeu, cum pot scăpa de ipocrizie?

Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:

www.epriest.com 

Urmăriți și: