ADEVĂRATA ÎNCHINARE
EVANGHELIA
Voi daţi deoparte porunca lui Dumnezeu, ca să stabiliţi tradiţia voastră!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 7,1-13
În acel timp, nişte farisei şi unii dintre cărturari, care veniseră de la Ierusalim s-au adunat în jurul lui Isus 2 şi au văzut că unii dintre discipolii lui mâncau cu mâinile necurate, adică nespălate – 3 căci fariseii şi toţi iudeii nu mănâncă dacă nu şi-au spălat mâinile cu grijă, ţinând astfel tradiţiile bătrânilor, 4 iar când se întorc de la piaţă, nu mănâncă dacă nu se purifică; mai sunt şi multe altele pe care le-au primit ca să le păzească: spălarea paharelor, a oalelor şi a vaselor de bronz. 5 Aşadar, fariseii şi cărturarii l-au întrebat: “De ce discipolii tăi nu urmează tradiţiile bătrânilor, ci mănâncă cu mâinile necurate?” 6 El le-a spus: “Bine a profeţit Isaia despre voi, ipocriţilor, după cum este scris: «Acest popor mă cinsteşte cu buzele, însă inima lor este departe de mine. 7 În zadar mă cinstesc propunând învăţături care sunt doar porunci ale oamenilor». 8 Lăsând la o parte porunca lui Dumnezeu, voi ţineţi tradiţia oamenilor”. 9 Şi le-a spus: “Frumos! Voi zădărniciţi porunca lui Dumnezeu, ca să stabiliţi tradiţia voastră. 10 Căci Moise a spus: «Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta!» şi: «Cine vorbeşte de rău pe tatăl sau pe mama să fie dat la moarte!» 11 Voi însă spuneţi: «Dacă un om îi zice tatălui sau mamei: ‘Este corban – adică ofertă sacră – ceea ce ţi se cuvine de la mine’», 12 voi nu-l lăsaţi să mai facă ceva pentru tatăl sau mama lui. 13 Astfel, suprimaţi cuvântul lui Dumnezeu pentru tradiţia voastră pe care voi v-o transmiteţi. Şi faceţi multe alte lucruri asemănătoare”.
Cuvântul Domnului
Doamne, îți mulțumesc pentru Evanghelia ta și pentru tot adevărul pe care mi-l transmite. Îți mulțumesc că mă avertizezi cu privire la atitudinile și dispozițiile care ar putea deveni ispite pentru mine. Te iubesc pentru bunătatea și îndurarea ta și mă încredințez în mâinile tale iubitoare. Doamne, ajută-mă să te slujesc cu sinceritate, în spirit de adevăr și cu iubire.
Acest popor mă cinsteşte cu buzele, însă inima lor este departe de mine
Isus îi îndeamnă pe discipolii săi să fie autentici. Prea des așa-zișii discipoli lasă impresia că îl urmează pe Domnul, dar în același timp acceptă în inima lor atașamente și dorințe păcătoase. Deși fariseii afișau aparențele exterioare ale sfințeniei, modul în care îl tratau pe Isus și pe ceilalți trăda adevăratul lor caracter. Isus îi va numi mai târziu „morminte văruite” (Mt 23,27): curați și strălucitori pe dinafară, dar plini de oase ale morților în interior. Egoismul va fi cauza căderii lor. Astfel de dispoziții îi pot conferi omului orgolios o anumită siguranță pe termen scurt, dar aceasta va fi întotdeauna iluzorie, deoarece nu este înrădăcinată în adevăr.
Există vreun mod în care și eu Îi aduc omagiu lui Dumnezeu doar cu buzele dar afirm altceva în inima mea sau mă comport în mod contrar prin gesturile mele?
În zadar mă cinstesc
Adevărata închinare începe cu smerenia, atunci când sufletul recunoaște că nu deține nimic bun în sine, ci că toată bunătatea provine de la Dumnezeu. Fariseii nu îi ofereau o închinare autentică lui Dumnezeu, deoarece, de fapt, se închinau lor înșiși, bazându-se mai mult pe calitățile și bunătatea lor decât pe bunătatea care provine de la Dumnezeu. Nu este lipsit de importanță faptul că, atunci când Isus descrie rugăciunea unui fariseu în parabola fariseului și a vameșului, spune: „Fariseul, [stând] în picioare, se ruga în sine” (Lc 18,11).
Cum pot să mă asigur că rugăciunea mea este cu adevărat devotată, adică mă adresez sincer Domnului prin „cuvintele” inimii mele?
Voi zădărniciţi porunca lui Dumnezeu
Fariseii foloseau calitățile și darurile primite din partea lui Dumnezeu nu pentru gloria lui Dumnezeu, ci pentru beneficiul lor personal, fie că acest câștig presupunea laude și admirație, confort sau comoditate a vieții. Adevăratul cult adus lui Dumnezeu, plasându-L cu adevărat mai presus de orice, implică folosirea lucrurilor create de Dumnezeu ca și mijloace pentru a ajunge la El. După cum se afirmă la numărul 226 din Catehismul Bisericii Catolice: „Înseamnă a se folosi bine de lucrurile create: credința în Dumnezeul Unic ne face să ne folosim de tot ceea ce nu este El în măsura în care aceasta ne apropie de El și să ne dezlipim în măsura în care ne depărtează de El:
Domnul meu și Dumnezeul meu, ia-mi tot ce mă îndepărtează de tine! Domnul meu și Dumnezeul meu, dă-mi tot ce mă apropie de tine! Domnul meu și Dumnezeul meu, dezlipește-mă de mine însumi și dăruiește-mă cu totul ție”.
Doamne, îți mulțumesc pentru viață și pentru toate lucrurile minunate pe care mi le-ai oferit. Ajută-mă să conștientizez că Tu ai creat totul și că tot ceea ce dețin provine de la Tine. Fă să folosesc tot ce am pentru a-i sluji pe alții și ca mijloc de a mă apropia mai mult de Tine, sursa tuturor bunurilor.
Îmi voi face un serios examen de conștiință pentru a înțelege dacă folosesc vreuna dintre calitățile mele doar pentru mine. Dacă da, mă voi strădui să pun aceleași însușiri în slujba lui Dumnezeu.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: