LECTURA I
Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat!
Citire din cartea lui Iob 1,6-22
A fost o zi când au venit fiii lui Dumnezeu să stea înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor. 7 Domnul i-a zis lui Satana: “De unde vii?” Satana i-a răspuns Domnului şi a zis: “Am străbătut pământul şi m-am plimbat pe-acolo”. 8 I-a zis Domnul lui Satana: “Ai băgat de seamă că nu este nimeni ca slujitorul meu Iob: neprihănit şi drept, se teme de Dumnezeu şi se fereşte de rău”. 9 Satana i-a răspuns Domnului şi a zis: “Oare degeaba se teme Iob de Dumnezeu? 10 Oare nu l-ai protejat pe el, casa lui şi tot ce este al lui de jur împrejur? Ai binecuvântat lucrarea mâinii sale şi turmele lui se răspândesc în ţară. 11 Însă întinde-ţi mâna şi atinge-te de tot ceea ce are! Oare nu te va «binecuvânta» în faţă?” 12 Domnul i-a zis lui Satana: “Iată, tot ceea ce are el este în mâna ta! Numai spre el să nu-ţi întinzi mâna!” Şi Satana a ieşit dinaintea Domnului. 13 Într-o zi, fiii şi fiicele lui mâncau şi beau vin în casa fratelui lor, a celui dintâi născut. 14 A venit un mesager la Iob şi a zis: “Boii arau şi măgăriţele păşteau alături de ei. 15 Dar au venit asupra lor sabeenii şi i-au prădat, iar pe tineri i-au lovit cu ascuţişul sabiei; am scăpat numai eu, ca să-ţi fac cunoscut”. 16 Pe când el încă vorbea, a venit un altul şi a zis: “Focul lui Dumnezeu a căzut din cer şi a ars turma, iar pe tineri i-a devorat. Am scăpat numai eu, ca să-ţi fac cunoscut”. 17 Pe când el încă vorbea, a venit un altul şi a zis: “Caldeii au făcut trei grupuri şi au năvălit asupra cămilelor şi le-au capturat, iar pe tineri i-au lovit cu ascuţişul sabiei; am scăpat numai eu, ca să-ţi fac cunoscut”. 18 Pe când el încă vorbea, a venit un altul şi a zis: “Fiii tăi şi fiicele tale mâncau şi beau vin în casa fratelui lor, a celui întâi născut. 19 Şi, iată, un vânt mare a venit dinspre pustiu şi a lovit cele patru colţuri ale casei; ea a căzut peste tineri şi ei au murit; am scăpat numai eu, ca să-ţi fac cunoscut”. 20 Atunci Iob s-a ridicat, şi-a sfâşiat mantia, şi-a ras capul, a căzut la pământ şi s-a prosternat. 21 Şi a zis: “Gol am ieşit din sânul mamei mele şi gol mă voi întoarce acolo. Domnul a dat şi Domnul a luat: să fie numele Domnului binecuvântat!” 22 În toate acestea, Iob nu a păcătuit şi nu a făcut nimic dezgustător faţă de Dumnezeu.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 16(17),1.2-3.6-7 (R.: 6b)
R.: Pleacă-ţi urechea spre mine, Doamne, şi ascultă cuvintele mele!

1 Ascultă, Doamne, dreptatea mea,
ia aminte la strigarea mea;
pleacă-ţi urechea la rugăciunea mea,
de pe buze care nu au înşelăciune! R.

2 Judecata mea să vină de la tine, ochii tăi să vadă cele drepte.
3 Pune la încercare inima mea,
cerceteaz-o noaptea, încearcă-mă în foc,
dar nu vei găsi în mine nimic rău.
Răutate nu a trecut prin gura mea. R.

6 Strig către tine, Dumnezeule, căci tu mă asculţi,
pleacă-ţi urechea spre mine şi ascultă cuvintele mele!
7 Arată-ţi milostivirea ta cea mare,
tu, care cu dreapta ta îi scapi de duşmani
pe cei care caută refugiu în tine! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mc 10,45
(Aleluia) Fiul Omului a venit ca să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi. (Aleluia)

EVANGHELIA
Cel mai mic dintre voi toţi, acela este mare.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 9,46-50
În acel timp, discipolilor le-a intrat în minte întrebarea: cine dintre ei ar fi cel mai mare? 47 Dar Isus, cunoscând gândul inimii lor, a luat un copil, l-a pus să stea lângă el 48 şi le-a spus: “Cine primeşte acest copil în numele meu, pe mine mă primeşte. Şi cine mă primeşte pe mine îl primeşte pe cel care m-a trimis; căci cel mai mic dintre voi toţi care sunteţi aici, acela este mare”. 49 Atunci, luând cuvântul, Ioan i-a spus: “Învăţătorule, am văzut pe cineva care alunga diavoli în numele tău şi i-am interzis, pentru că nu te urmează împreună cu noi”. 50 Dar Isus i-a zis: “Nu-i interziceţi, căci cine nu este împotriva voastră este cu voi!”

Cuvântul Domnului

Doamne Dumnezeule, aleg și astăzi să fiu de partea Ta. Voi urma calea umilinței pe care Fiul tău a deschis-o. Îi voi primi pe cei în nevoie și mă voi sacrifica. Voi iubi cu adevărat și voi căuta adevăratul bine al celor din jurul meu.

Adevărata măreție

În Magnificat (Lc 1,46-55), Maria a pomenit despre umilirea celor mândri și înălțarea celor smeriți. În Predica de pe câmpie (Lc 6,20-49), Isus a vorbit despre cum sunt binecuvântați cei săraci, cei flămânzi, cei care plâng și cei care sunt blamați din cauza lui. Discuția din Evanghelia de astăzi despre cine este cel mai mare dintre ucenici arată că aceștia nu au învățat lecția referitoare la adevărata măreție. Încă o dată, Isus a trebuit să îi învețe calea umilinței. Isus a oferit exemplul primirii unui copil. Când primești un copil, primești pe cineva care are multe nevoi. Un copil nu este independent sau autosuficient și are nevoie de hrană, îmbrăcăminte, adăpost, atenție, educație, disciplină, dragoste și multe alte lucruri. A primi un copil în numele lui Isus înseamnă a te dărui pe tine însuți, timpul tău și bogățiile tale, fără a aștepta nimic în schimb sau răsplată. „Cel care primește astfel de membri smeriți și firavi ai societății îl primește pe Isus și pe Tatăl care l-a trimis. Mai mult, a deveni cel mai mic prin slujirea celorlalți este adevăratul indicator al celui mai mare (22,26-27)” (Gadenz, The Gospel of Luke, 190).

În preajma lui Isus

Pe drumul spre Ierusalim, ucenicii lui Isus au nevoie de mai multă formare pentru a înțelege calea uceniciei și pentru a fi pregătiți pentru misiunea lor. „Aceasta va fi una dintre sarcinile principale ale lui Isus în timpul lungii călătorii spre Ierusalim” (Gadenz, The Gospel of Luke, 191). Pe parcursul lunii octombrie care urmează, Evanghelia zilnică va fi preluată din relatarea lui Luca despre această călătorie. Noi, la fel ca și ucenicii, vom primi secretele uceniciei și vom fi pregătiți pentru misiunea noastră. Isus ne va instrui cu privire la rugăciune (Lc 11,1-13), la a nu ne teme sau îngrijora (12,1-12, 22-34), la a fi vigilenți (12,35-48), la credință (17,5-6) și la a accepta Împărăția precum niște copii (18,15-17). El ne va vorbi despre angajamentul radical pe care îl implică a fi ucenicul său (14,26-27, 33). Vom asculta parabolele bunului samaritean (10,29-37), bogatului nechibzuit (12,16-21), a fiului risipitor (15,11-32), a administratorului necinstit (16,1-8), a bogatului și a lui Lazăr (16,19-31), a văduvei insistente (18,1-8) a fariseului și a vameșului (18,9-14) (vezi Gadenz, The Gospel of Luke, 193-194).

Cartea lui Iob

Toată această săptămână, prima lectură va fi luată din Cartea lui Iob. Întrebarea principală din carte este: De ce suferă cei drepți și cei nevinovați? “Cartea lui Iob abordează unele dintre cele mai mari întrebări ale vieții. Cele mai multe se referă la ce înseamnă să-L slujim pe Dumnezeu, să suferim în prezența lui Dumnezeu și să ne încredințăm lui Dumnezeu, chiar și atunci când nu deținem toate răspunsurile” (Ignatius Catholic Study Bible: Job, 14). Cartea începe prin a-l prezenta pe Iob ca pe un om neprihănit. Nu Satana este cel care îi arată lui Dumnezeu neprihănirea lui Iovb ci Dumnezeu este cel care îi arată Satanei neprihănirea lui Iob. Cartea arată că Satana este incapabil să înțeleagă cu adevărat neprihănirea lui Iob. Satana crede că doar pentru că Iob are bogăție și sănătate se străduiește să întrețină o relație corectă cu Dumnezeu. Satana „îl acuză pe Iob de interese egoiste, insinuând că îl slujește pe Dumnezeu doar pentru beneficiile lumești de pace și prosperitate pe care le primește în schimb (1,9-11)” (Ignatius Catholic Study Bible: Job, 14). Pe măsură ce istoria lui Iob se derulează și Iob își pierde familia, turmele și sănătatea, vom vedea dacă Iob trece proba credinței sale. „Poate el să trăiască ca un om neprihănit, fără să se gândească la recompensa sa vremelnică? Sau suferința și privațiunile îi vor împietri inima și îl vor întoarce împotriva lui Dumnezeu?” (Ignatius Catholic Study Bible: Job, 14).

Doamne Isuse, condu-mă pe drumul spre Ierusalim. Vreau să aud și să primesc cuvântul tău de-a lungul acestei călătorii . Învață-mă cum să fiu un adevărat ucenic al Tău. Întărit de harul tău, promit să-mi conformez viața cu Evanghelia ta.

Cum a fost probată credința mea? Cum am depășit suferințele și pierderile? L-am blamat pe Dumnezeu atunci când suferințele și încercările mi-au ieșit în cale ? Sau le-am primit cu credință și încredere?

Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:

www.epriest.com 

Urmăriți și: