ADEVĂRATA SLUJIRE
LECTURA I
Să trăim aşteptând speranţa fericită şi arătarea gloriei marelui Dumnezeu şi a Mântuitorului nostru, Isus Cristos!
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Tit 2,1-8.11-14
Preaiubitul meu, tu spune ceea ce este conform cu învăţătura sănătoasă! Bătrânii să fie sobri, demni, înţelepţi, sănătoşi în credinţă, în iubire şi în răbdare! 3 Tot aşa, şi bătrânele să se poarte aşa cum le stă bine unor femei sfinte, să nu fie perfide, nici dedate la beţie, ci să înveţe la bine, 4 să le educe pe cele tinere să-şi iubească soţii şi copiii, 5 să fie înţelepte, curate, având grijă de casă, să fie binevoitoare, supuse soţilor lor, ca să nu fie defăimat cuvântul lui Dumnezeu! 6 La fel, îndeamnă-i pe cei mai tineri să fie înţelepţi, 7 prezentându-te pe tine însuţi, în toate, exemplu de fapte bune, în învăţătură nealterată, demnitate, 8 cuvânt sănătos, convingător, pentru ca cel care se opune să fie ruşinat, neavând de spus nimic rău despre noi! 11 De fapt, harul lui Dumnezeu s-a arătat ca mântuitor pentru toţi oamenii, 12 învăţându-ne să respingem nelegiuirea şi poftele lumeşti, ca să trăim în veacul de acum cu înţelepciune, cu dreptate şi cu evlavie, 13 aşteptând speranţa fericită şi arătarea gloriei marelui Dumnezeu şi a Mântuitorului nostru, Isus Cristos. 14 El s-a dat pe sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere de orice nelegiuire şi să cureţe pentru sine un popor numai al său, plin de zel pentru fapte bune.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 36(37),3-4.18 şi 23.27 şi 29 (R.: 39a)
R.: Mântuirea celor drepţi vine de la Domnul.
3 Încrede-te în Domnul şi fă binele;
locuieşte pământul şi păstrează-ţi credinţa!
4 Caută-ţi bucuria în Domnul
şi el îţi va da după cererile inimii tale! R.
18 Domnul cunoaşte zilele celor neprihăniţi,
moştenirea lor este veşnică.
23 Paşii omului sunt stabiliţi de Domnul
şi-l însoţeşte cu iubire pe cărarea vieţii. R.
27 Îndepărtează-te de rău şi fă binele
şi vei avea o casă pentru totdeauna!
29 Cei drepţi vor moşteni pământul
şi-l vor locui pentru totdeauna. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 14,23bc
(Aleluia) Dacă cineva mă iubeşte, va păzi cuvântul meu, spune Domnul; Tatăl meu îl va iubi şi vom veni la el. (Aleluia)
EVANGHELIA
Suntem servitori inutili, am făcut ceea ce eram datori să facem.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 17,7-10
În acel timp, Isus a spus: “Cine dintre voi, având un servitor la arat sau la păstorit, când acesta se întoarce de la câmp îi va spune: «Vino îndată şi aşază-te la masă!» 8 Nu-i va spune mai degrabă: «Pregăteşte-mi ceva pentru cină, încinge-te ca să-mi slujeşti până când voi mânca şi voi bea eu, după aceea vei mânca şi vei bea şi tu!»? 9 Oare e nevoie să-i mulţumească servitorului că a făcut cele poruncite? 10 Tot aşa şi voi, când faceţi toate cele care vă sunt poruncite, spuneţi: «Suntem servitori inutili, am făcut ceea ce eram datori să facem»”.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, sunt slujitorul tău. Sunt profund impresionat de smerenia Fiului tău. El a slujit și s-a dăruit pe deplin, fără rezerve. El este modelul meu. Sunt copilul tău și, cu ajutorul harului tău, Îl voi imita pe Fiul tău atât cât voi putea.
Stăpâni sau slujitori?
În Evanghelie, Isus îi invită pe apostolii Săi să reflecteze asupra rolului lor ca lideri în Biserică: Ar trebui să acționeze ca stăpâni sau ca servitori? La începutul parabolei, Isus îi invită pe apostoli să analizeze modul în care ei, dacă ar fi stăpâni, și-ar trata servitorii. Dacă servitorii lor tocmai au venit de la munca de arat pământurile sau de păzit oile, s-ar aștepta ei, în calitate de stăpâni, ca servitorii lor să stea jos și să mănânce o masă bună sau să continue să lucreze și să îi servească? În mod firesc, dacă ar fi stăpâni, s-ar aștepta ca servitorii lor să continue să lucreze. La sfârșitul parabolei, însă, Isus inversează situația și îi invită pe apostolii săi să se identifice nu cu un stăpân, ci cu un slujitor. Așa cum un servitor nu ar trebui să se aștepte ca stăpânul său să fie entuziast și recunoscător atunci când a împlinit doar ceea ce i s-a poruncit să facă, tot așa și apostolii ar trebui să fie smeriți în slujirea lor față de Dumnezeul și Domnul lor. Isus este Slujitorul prin excelență. El este Domnul care se apleacă, își aruncă haina de pe el și spală picioarele slujitorilor săi pentru a-i curăța de păcate.
Slujitori nevrednici
Așa cum Isus este Domnul care îi slujește și îi îngrijește pe slujitorii săi (Lc 12,37), apostolii lui Isus trebuie să îl imite pe Domnul și stăpânul lor și să îi slujească pe slujitorii lui Dumnezeu. În parabolă, „Isus îi învață pe apostolii săi ce înseamnă adevărata slujire. Această lecție se aplică în special în privința atribuțiilor misionare pe care apostolii, în calitate de slujitori (2Cor 4,5), le vor îndeplini: vor munci pentru a răspândi Împărăția lui Dumnezeu (Lc 9,62; 1Cor 9,10), vor păzi oile în calitate de păstori (Fap 20,28; 1Cor 9,19) și le vor da să mănânce și să bea prin celebrarea Euharistiei (1Cor 11,25-26). Aceasta este responsabilitatea pe care Isus o încredințează apostolilor (vezi Lc 12,42; 16,10; 1Cor 9,17)” (Gadenz, The Gospel of Luke, 292).
Temeiul vieții noastre morale
În Scrisoarea către Tit, Paul oferă tot felul de îndemnuri pentru o viață virtuoasă și morală. El îl îndeamnă pe Tit, ca pastor al Bisericii, să fie un îndrumător al conduitei morale în acord cu doctrina sănătoasă. Bărbații maturi din comunitate trebuie să fie respectabili și sănătoși în credința lor. „Femeile în vârstă trebuie, de asemenea, să fie respectabile în ceea ce privește viața și conversațiile lor și să le instruiască pe femeile mai tinere, ca nu cumva Cuvântul lui Dumnezeu să fie defăimat din cauza comportamentului creștinilor” (Prothro, The Apostle Paul and His Letters, 251). Bărbații tineri trebuie să fie prudenți. Paul cere ca toți membrii Bisericii – tineri și bătrâni, bărbați și femei – să îl imite pe „Cristos, s-a dat pe sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere de orice nelegiuire şi să cureţe”. Această imitație, prin urmare, „nu este una de revoltă vădită, ci una de suferință răbdătoare în evanghelizarea prin cuvânt și faptă” (Prothro, The Apostle Paul and His Letters, 254).
Doamne Isuse, întărește-mă cu harul tău și fă să crească în mine trăirea virtuților pentru a a face fapte bune și pentru a fi un exemplu bun pentru familia și comunitatea mea. Susține-mă în lupta pentru sfințenie și perfecțiune privind viața de credință.
Ce virtuți practic cu ușurință? Cunosc ceea ce am dobândit în mod natural datorită tipului meu de personalitate, ce am dobândit prin muncă asiduă și ce mi-a fost dăruit în mod gratuit de Dumnezeu? Care sunt actualele mele virtuți (puncte forte) și defecte (puncte slabe)? Dacă aș putea crește într-o singură virtute pe parcursul lunii următoare, și care ar fi aceasta?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: