ADEVĂRUL DESPRE DUMNEZEU, DESPRE LUME ȘI DESPRE NOI ÎNȘINE
EVANGHELIA
Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său în lume ca lumea să fie mântuită prin el.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 3,16-18
În acel timp, Isus i-a spus lui Nicodim: “Într-adevăr, atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unicul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. 17 Pentru că Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin el. 18 Cine crede în el nu este judecat, însă cine nu crede a fost deja judecat pentru că nu a crezut în numele Fiului unic al lui Dumnezeu”.
Cuvântul Domnului
Părinte Sfânt, vin la tine cu necazurile și slăbiciunile mele: dă-mi, te rog, harul să pot crește în credință, speranță și iubire.
Isuse, mă întorc la tine ca la un prieten și tovarăș al meu: te rog să mă faci mai deplin conștient de prezența ta în viața mea, de iubirea ta și de dorința de a fi alături de mine.
Duhule Sfânt, mă adresez ție care îmi ești ghid și protector: revarsă darurile tale asupra mea, pentru a reuși să răspund cu docilitate tuturor inspirațiilor tale.
Adevărul cu privire la Dumnezeu
Primul verset din fragmentul evanghelic de astăzi este poate unul dintre cele mai cunoscute versete din întreaga Biblie: „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unicul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică”. În multe privințe, reprezintă un rezumat al întregului mesaj creștin. În acest singur verset, găsim, sub formă condensată, adevărul despre Dumnezeu, despre lume și despre noi înșine. Adevărul despre Dumnezeu are legătură cu identitatea sa profundă, care este iubirea („Dumnezeu este iubire” [1In 4,8]) și care amintește de motivația întrupării lui Isus („Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea…”). Dar pentru ca identitatea profundă a lui Dumnezeu să fie iubire, a trebuit să fie, de asemenea, personală și relațională. La urma urmei, iubirea implică întotdeauna acceptarea generoasă a unei alte persoane, precum și dăruirea generoasă de sine pentru o altă persoană. Și astfel descoperim prima perspectivă cu privire la cel mai mare mister al universului, mister pe care Biserica îl celebrează astăzi într-un mod special: faptul că Dumnezeu este Treime și că, din veșnicie, Dumnezeu este o singură natură divină și trei persoane dumnezeiești, cu adevărat un singur Dumnezeu, dar în același timp trinitar în dumnezeirea sa. Nu vom putea niciodată să pătrundem pe deplin profunzimea acestui mister. Cum poate Dumnezeu să fie în același timp unul și trei? Nu putem înțelege acest lucru pe deplin. Dar îl putem contempla. Și putem să ne bucurăm știind că Dumnezeu nu este doar un fel de forță vagă și impersonală, așa cum pretind multe spiritualități New Age; că eternitatea nu este populată de sute, sau mii, sau chiar milioane de zeități conflictuale, așa cum pretind unele religii păgâne; și că Dumnezeu nu este doar atotștiutor și atotputernic, nu este un stăpân sumbru și exigent, ci este bunătate infinită. Dumnezeu este iubire!
Ce idee despre Dumnezeu îmi domină mintea, atitudinea și reacțiile mele în fața suișurilor și coborâșurilor din viața mea sau atunci când mă rog?
Adevărul cu privire la lume
Adevărul despre lumea care ne înconjoară este, de asemenea, sugerat în acest verset, atunci când ne spune că viața de aici presupune una din cele două posibilități finale: fie putem „pieri”, fie putem intra în „viața veșnică”. Această lume este ca o arenă în care fiecare dintre noi, exercitând darul libertății spirituale, își stabilește destinul veșnic. Această lume constituie o zonă de conflict, iar fiecare dintre noi se află angajat în luptă. Dumnezeu ne vine în ajutor prin Cristos, iar dacă credem în El – cu alte cuvinte, dacă acceptăm oferta prieteniei sale și îl urmăm acolo unde ne conduce – tot ceea ce este bun, adevărat și frumos va triumfa în noi și ne vom găsi drumul spre o luciditate, pace și bucurie din ce în ce mai mari în această viață și pentru veșnicie în ceruri. Dacă ne împotrivim cu încăpățânare propunerilor lui Dumnezeu – șoaptelor sale adresate în conștiința noastră, invitațiilor sale adresate inimilor noastre, semnelor sale și întâlnirilor providențiale cu el – poate că vom putea să ne distrăm o vreme savurând plăcerile acestei lumi, dar, în cele din urmă, Dumnezeu va respecta decizia noastră de a refuza prietenia cu El. Iar atunci când viața noastră se va sfârși, vom suferi frustrarea veșnică care provine din această separare: vom „pieri”.
Această lume nu este adevărata noastră casă sau locul nostru de odihnă finală. Această lume este un loc în care călătorim, luptăm și – sperăm – creștem până la deplina maturitate spirituală.
Adevărul cu privire la noi înșine
Acest verset dezvăluie, de asemenea, și adevărul despre noi înșine. Suntem iubiți; suntem de iubit; suntem demni de iubire; suntem respectați; suntem apreciați; suntem aleși; suntem doriți; contăm. Multe dintre experiențele pe care le trăim în această lume decăzută, în această lume plină de lupte, par să contrazică acest lucru. În calitate de copii, adolescenți și chiar adulți, oamenii din jurul nostru, adesea, nu ne vor trata conform demnității pe care am dobândit-o prin faptul că am fost creați de Dumnezeu după chipul și asemănarea sa. Și astfel, ne trezim deseori minimalizați și agresați, abandonați și ignorați, instrumentalizați și neglijați. Aceste experiențe ne provoacă durere și, pentru a nu ne lăsa copleșiți de această durere, uneori începem să credem în minciunile spuse despre noi înșine – că nu suntem demni de a fi iubiți, că nu avem nevoie să fim iubiți, că dorințele noastre de împlinire sunt nerezonabile și de neîmplinit. Isus a venit să spulbere întunericul acestor minciuni, să ne elibereze din lanțurile spirituale și emoționale cu care ne înlănțuie alții și să ne vindece de rănile noastre. Aceasta este ceea ce spune Sfântul Ioan atunci când notează: „Pentru că Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin el”. Pentru a salva lumea, pentru a repara ceea ce era distrus și pentru a răscumpăra ceea ce se pierduse – acesta este motivul pentru care a venit Isus. Dar Isus continuă să vină în fiecare zi, prin lucrarea Duhului Sfânt, prin sacrificiul sfânt al Sfintei Liturghii și prezența în Euharistie, guvernând toate aspectele vieții prin înțelepciunea providențială a Tatălui. Sfânta Treime continuă să își împlinească planul de mântuire care include restaurarea deplină a propriei noastre naturi umane distrusă și divizată.
… Și de aceea putem spune, cu Psalmul de astăzi „Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri vrednic de laudă şi preamărit în veci!” (Dan 3,52).
Dragă Isuse, ajută-mă să-ți încredințez întreaga mea viață în mod cât mai desăvârșit. Ajută-mă să înving orice păcat care mă desparte de tine și permite-mi să cresc în încrederea că mă iubești.
Doamne, îți mulțumesc că îmi dezvălui adevărul despre tine, despre lume și despre mine. Cred în tot ceea ce mi-ai revelat. Cred din toată inima mea în Isus, Fiul tău, pe care l-ai trimis în lume pentru a fi Mântuitorul și Răscumpărătorul nostru. Vreau să cred în el mai profund și mai vibrant în fiecare zi, astfel încât să împărtășesc în inima mea și în inimile celor din jurul meu viața veșnică pe care ai promis-o tuturor celor care acceptă prietenia cu tine. Sunt atât de ușor de distras din cauza agitației vieții și pierd deseori din vedere adevărul. Învață-mă să trăiesc mai hotărât și mai consecvent în lumina adevărului tău și să mă bucur de dovezile iubirii tale.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: