ADUNAREA

La o întrunire în casa unor prieteni, o damă îl întrebă pe un alt invitat:

– Ce vârstă îmi dați?

Iar el răspunse:

– Dacă mă uit la tenul dumneavoastră, 18 ani. Părul dumneavoastră îmi spune că aveți 17. După voce, îmi păreți de 25. Ochii corespund unei tinere de 20…

Dama, încântată, spuse:

– Ce amabil sunteți!

Însă el continuă:

– Stați puțin, că încă nu am făcut adunarea!

Termenii adunării sunt măgulitori. Mai rău este rezultatul adunării.

Ceva asemănător se întâmplă cu oamenii: unul câte unul, extraordinari. Toți la un loc, în masă, insuportabili.

Sunt același, am același comportament atât când sunt în grup, cât și atunci când sunt singur? Schimbarea denotă o lipsă de personalitate. Personalitatea este baza, temelia sfințeniei.

Să nu credem că va folosi la ceva aparenta noastră virtute de sfinți, dacă nu este legată de obișnuitele noastre virtuți de creștini. Asta ar însemna să ne punem niște bijuterii splendide peste niște stofe de nimic (Camino, 409).