ADUNAŢI-VĂ COMORI ÎN CER!
LECTURA I
L-au uns rege şi toţi l-au aclamat bătând din palme şi strigând: “Trăiască regele!”
Citire din cartea a doua a Regilor 11,1-4.9-18.20
În zilele acelea, Atalia, mama lui Ahazia, a văzut că fiul ei a murit. S-a ridicat şi a nimicit toată descendenţa regală. 2 Ioşeba, fiica regelui Ioram, sora lui Ahazia, l-a luat pe Ioas, fiul lui Ahazia, şi l-a sustras din mijlocul fiilor regelui când i-au omorât; l-a pus cu doica lui în camera paturilor. L-a ascuns din faţa Ataliei şi nu a fost omorât. 3 A stat cu ea ascuns în templul Domnului timp de şase ani. În ţară domnea Atalia. 4 În al şaptelea an, Iehoiada a trimis şi a luat căpeteniile peste sute dintre carieni şi dintre alergători şi i-a adus la el în templul Domnului. A încheiat o alianţă cu ei, i-a pus să jure în templul Domnului şi li l-a arătat pe fiul regelui. 9 Căpeteniile peste sute au făcut conform cu tot ce le-a poruncit Iehoiada, preotul. Şi au luat fiecare oamenii lui – pe cei care urmau să intre în sabat de pază şi pe cei care urmau să iasă – şi au venit la Iehoiada, preotul. 10 Preotul le-a dat căpeteniilor peste sute suliţa şi scuturile care fuseseră ale regelui David şi care erau în templul Domnului. 11 Alergătorii au stat în jurul regelui, fiecare cu armele în mână de la latura dreaptă a casei până la latura stângă a casei, spre altar şi spre casă. 12 Preotul l-a scos pe fiul regelui, i-a pus pe cap, diadema şi mărturia. L-au făcut rege, l-au uns şi au bătut din palme, zicând: “Trăiască regele!” 13 Atalia a auzit strigătul alergătorilor şi al poporului şi a venit la popor în templul Domnului. 14 S-a uitat şi, iată, regele stătea lângă coloană, după regulă, iar căpeteniile şi trâmbiţaşii erau lângă rege. Tot poporul ţării se bucura şi suna din trâmbiţă. Atalia şi-a sfâşiat hainele şi a strigat: “Trădare! Trădare!” 15 Iehoiada, preotul, a poruncit căpeteniilor peste sute care comandau armata: “Scoateţi-o dintre rânduri şi, pe oricine vrea să meargă după ea, ucideţi-l cu sabia!” Căci preotul spusese să nu fie omorâtă în templul Domnului. 16 Ei au pus mâna pe ea şi ea a mers pe drumul pe care intrau caii la palatul regelui şi a fost ucisă acolo. 17 Iehoiada a încheiat o alianţă între Domnul, rege şi popor ca ei să fie poporul Domnului. Tot aşa între rege şi popor. 18 Tot poporul ţării a venit la templul lui Baal şi l-au dărâmat; i-au sfărâmat complet altarele şi imaginile sale şi l-au ucis pe Matan, preotul lui Baal, în faţa altarelor. Apoi, preotul a pus gărzi în templul Domnului. 20 Tot poporul ţării s-a bucurat şi cetatea s-a liniştit. Iar pe Atalia au ucis-o cu sabia în palatul regelui.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 131(132),11.12.13-14.17-18 (R.: cf. 13)
R.: Dumnezeu şi-a ales locuinţa în mijlocul poporului său.
11 Domnul i-a jurat lui David într-adevăr
şi nu-şi va retrage cuvântul:
“Din rodul trupului tău
voi pune pe tronul tău. R.
12 Dacă fiii tăi vor păzi alianţa mea
şi mărturiile pe care eu le-am dat,
atunci şi fiii lor vor sta
din neam în neam pe tronul tău”. R.
13 Pentru că Domnul a ales Sionul
l-a dorit ca locuinţă a lui:
14 “Acesta este locul meu de odihnă pentru totdeauna,
aici voi locui, pentru că lucrul acesta îl doresc. R.
17 Acolo voi face să odrăslească puterea lui David,
voi pregăti o candelă pentru unsul meu.
18 Îi voi acoperi cu ruşine pe duşmanii lui,
dar peste el va străluci diadema”. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 5,3
(Aleluia) “Fericiţi cei săraci în duh, spune Domnul, pentru că a lor este împărăţia cerului!” (Aleluia)
EVANGHELIA
Unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 6,19-23
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: “Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde moliile şi rugina le distrug şi unde hoţii le sapă şi le fură! 20 Adunaţi-vă comori în cer, unde nici moliile, nici rugina nu le distrug şi unde hoţii nu le sapă şi nu le fură! 21 Căci unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră. 22 Candela trupului este ochiul. Deci dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină. 23 Însă dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi întunecos. Aşadar, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare va fi întunericul!”
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, lucrurile acestei lumi trecătoare pretind adesea atenția mea. Știu că, în cele din urmă, ele nu mă pot mulțumi și nici nu-mi pot aduce fericirea deplină. Numai Tu ești singurul care mă poate mulțumi. Numai dragostea ta este veșnică. Fă să te iubesc mai presus de toate lucrurile, cu toată inima, mintea, sufletul și puterea mea.
Atalia, regina uzurpatoare
În ultimele zile, am citit despre profetul Ilie, care se afla în Regatul de Nord al lui Israel și despre eforturile sale de combatere a păgânismului și a închinării față de Baal. Astăzi, citim despre Regatul Sudic al lui Iuda, despre domniile reginei Atalia (842-837 î. Cr) și a regelui Ioas (837-796 î. Cr) și despre modul în care preotul Iehoiada a condus eforturile de combatere a păgânismului și a închinării față de Baal. Prima lectură ne relatează istoria ascensiunii și căderii Ataliei, regina uzurpatoare. Fiul Ataliei, Ahazia (regele lui Iuda), a fost ucis de arcași din ordinul lui Iehu, regele lui Israel. Atalia a fost cuprinsă de furie și a început să-i ucidă pe membrii familiei regale a lui Iuda. Ea dorea să extermine Casa lui David. Aproape că a reușit, dar, datorită lui Iosaeba, Ioas (nepotul Ataliei) a fost luat și ascuns în templu timp de șase ani. Pe de o parte, acțiunile Iosahebei sunt asemănătoare cu cele ale lui Iochebed și Miriam, care l-au salvat pe pruncul Moise de furia faraonului. Pe de altă parte, povestea prefigurează mânia regelui Irod, care a încercat să îl ucidă pe Isus, din Casa lui David. Nu numai că regina Atalia a încercat să extermine casa și neamul lui David, dar a introdus în templul din Ierusalim cultul zeului păgân Baal.
Regele Ioas și preotul Iehoiada
După ce au trecut șase ani, în al șaptelea an, preotul Iehoiada s-a pregătit să-l prezinte pe Ioas poporului. După ce l-a proclamat rege pe Ioas, l-a încoronat și l-a uns, Iehoiada a poruncit ca regina Atalia să fie executată în fața templului Domnului. Iehoiada a încheiat apoi un legământ între Domnul, rege și popor. Condus de regele Ioas și de preotul Iehoiada, poporul a distrus altarele și imaginile lui Baal din toată țara lui Iuda. Ioas a domnit timp de patruzeci de ani la Ierusalim și a făcut ceea ce era drept, deoarece preotul Iehoiada l-a instruit și l-a îndrumat. Cu toate acestea, deși altarele și imaginile lui Baal au fost distruse, poporul lui Iuda a continuat să sacrifice și să ardă tămâie pe înălțimile munților. În replică, regele Ioas a început să strângă bani pentru a repara Templul, Casa Domnului. Totuși, după moartea preotului Iehoiada, căpeteniile lui Iuda au venit în fața regelui și l-au convins să renunțe la construirea Casei Domnului și să slujească altor zei și idoli. Ca răspuns, Domnul Dumnezeu a trimis profeți în Iuda și în Ierusalim pentru a aduce poporul înapoi la El. Acești profeți au depus mărturie împotriva poporului, dar poporul nu a vrut să dea ascultare (2Cr 24,17-20). Psalmul de astăzi amintește de legământul încheiat cu David. Dumnezeu i-a promis că, dacă fiii săi (urmașii săi) vor respecta Legământul, fiii lor vor sta pentru totdeauna pe tronul său. „Legământul încheiat cu David era un dar sau o concesie divină: Dumnezeu se angaja prin legământ divin, jurând fidelitate de nezdruncinat și promițând binecuvântări necondiționate și regalitate veșnică lui David și urmașilor săi. Acest legământ părea să răsplătească dedicarea cu totul specială a lui David pentru restaurarea lui Israel ca regat preoțesc și construirea unei Case pentru Chivotul Legământului” (Hahn, The Kingdom of God as Liturgical Empire, 70-71). Viața regelui Ioas exemplifică cele două învățături ale evangheliei de astăzi. Sub îndrumarea lui Iehoiada, inima lui Ioas a fost bună și el a putut vedea limpede ce avea de făcut. S-a străduit să elimine cultul păgân și să restaureze Templul lui Dumnezeu. Spre sfârșitul vieții sale, însă, s-a lăsat influențat de căpeteniile lui Iuda și a permis închinarea față idoli. Inima lui s-a îndepărtat de Dumnezeu și a domnit peste Regatul lui Iuda în întuneric. A ajuns orb din punct de vedere spiritual.
Adunaţi-vă comori în cer!
Până la acest moment, Predica de pe Munte a lui Isus a abordat modalitățile de a atinge adevărata fericire (5,3-12), misiunea ucenicilor săi (5,13-16) și împlinirea Legii (5,17-48) și a furnizat indicații cu privire la pomană, rugăciune și post practicate în ascuns (6,1-18). Acum, în această secțiune a predicii sale, Isus îi învață pe discipolii săi cum ar trebui să își folosească bunurile materiale în această lume și să se încreadă în providența dumnezeiască (6,19-34). Ceea ce contează în cele din urmă nu este comoara pământească, ci comoara cerească. Comorile pământești trec și nu le putem lua cu noi când murim. Putem acumula comori cerești, care rămân veșnice, prin fapte de dreptate, împlinite nu din vanitate sau pentru spectacol, ci din iubire. Pomana, rugăciunea și postul nu trebuie practicate pentru a fi văzuți de alții, ci pentru Dumnezeu. Diferența dintre acumularea unei comori pământești și acumularea unei comori cerești este o paralelă cu diferența dintre orbirea spirituală (întunericul) și faptul de a umbla în lumina lui Cristos. „Învățătura lui Cristos ne arată că modul în care cineva se raportează la bogăție îi influențează întreaga persoană. Ochiul bun, generos, luminează ca o lampă; ochiul rău, egoist și lacom, lasă persoana în întuneric” (Mitch și Sri, The Gospel of Matthew, 109).
Doamne Isuse, tu ești comoara mea. Nu este nimic altceva ce-mi pot dori. Cu tine, totul este în ordine și scăldat de lumină dumnezeiască. Fără tine, domnește haosul și întunericul. Te aleg și astăzi pe tine și Împărăția ta.
Suntem orbiți de bogăție și de goana după lucruri care nu durează?
Sau căutăm să fim săraci în spirit și administratori de încredere ai darurilor și talentelor pe care le-am primit de la Dumnezeu?
Există vreun „idol” pe care îl păstrez ascuns în viața mea, dar pe care îl „ador” în secret?
I-am permis lui Dumnezeu să domnească pe deplin în inima mea sau există unele colțuri în care îi refuz accesul?
Ce anume mă ține departe de lumina lui Cristos?
Să ne rugăm ca Dumnezeu să ne lumineze inimile, astfel încât să putem vedea această lume așa cum este cu adevărat. Ne rugăm ca idolii bogăției pământești, ai puterii și ai plăcerii să nu câștige niciun colț din inimile noastre. Îl rugăm pe Dumnezeu să ne țină pe calea îngustă care ne conduce la viața veșnică. „Un lucru cer de la Domnul şi pe acesta îl caut: să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele” (Ps 27,4).
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: